Acţiunile forţelor de represiune din Ministerul de Interne
Structura organizatorică a Inspectoratului Judeţean Timiş:
colonel Popescu Ion-Şeful Inspectoratului
Securitate
Colonel Sima Traian – şeful Securităţii Timiş
Lt.-colonel Atudoroaie Gheorghe – locţiitor
Maior Radu Tinu – locţiitor
Lt.colonel Pele Ioan Petru – şef Serviciul 1A Informaţii Interne
Colonel Cîntăreţu Constantin – şef Serviciul 1B Informaţii Interne
Maior Zarcula Nicolae – şef Serviciul II Contrainformaţii în sectoare economice
Lt.-colonel Uram Tuculescu – şef Serviciul III Contraspionaj
Maior Fieraşcu Gheorghe – şef Grupa de informaţii externe
Maior Mavru Nicolae – şef Serviciul Filaj
Lt.-colonel Popescu Nicolae – şef Serviciu de luptă antitero
Căpitan Petenchi Toader - şef U.S.L.A.
Miliţia
Colonel Deheleanu – şeful Miliţiei Judeţene
Lt.-colonel Corpodeanu Ion – adjunct
Lt.-colonel Tufariu Dumitru – şef Serviciul Cercetări Penale
Colonel Fărcaşu – comandantul Miliţiei municipale
Lt.-colonel Toma Ionel – şef Serciciul Pază şi Ordine
16 Decembrie 1989
Activitatea pastorului Laszlo Tokes era atent supravegheată de o echipă a Securităţii Timiş condusă de maiorul Radu Tinu. Lucrătorii Securităţii urmăreau cu atenţie evenimentele care se derulau în faţa Bisericii Reformate. După ce tramvaiele din Piaţa Maria au fost oprite de către manifestanţi, protestul celor aflaţi acolo s-a transformat radical. Dacă iniţial timişorenii s-au adunat la Biserica Reformată pentru a se împotrivi evacuării pastorului Laszlo Tokes, din acest moment protestul s-a radicalizat cerânduse pentru prima dată schimbarea lui Ceauşescu exprimată prin scandarea primei lozinci: „Jos Ceauşescu!”. În acel moment a avut loc şi prima altercaţie între manifestanţi şi efectivele Ministerului de Interne şi s-au făcut primele arestări.
Colonelul Popescu Ion, inspectorul-şef al Inspectoratului de Interne Timiş, în baza Ordinului 02600 din 1 iulie 1988, pune în aplicare planul unic de acţiune, desfăşurând în Timişoara trupele de intervenţie avute la dispoziţie. Astfel au intrat în dispozitiv: 2 plutoane de intervenţie dotat cu căşti, scuturi şi bastoane, trei subunităţi de la Brigada de Securitate şi două subunutăţi de la Trupele de Grăniceri. La Consiliul Judeţean au intervenit în forţă, bătând şi arestând o mare parte din manifestanţii aflaţi în zonă.
Echipe mobile ale Securităţii şi Miliţiei au urmărit mişcările manifestanţilor prin oraş, din Calea Buziaşului de la IAEM, Strada Arieş, Complexul Studenţesc, Catedrală, Bulevardul Republicii, Circumvalaţiunii, Piaţa Dacia, Calea Aradului. Cu ajutorul Trupelor de la MApN de la orele 22,00 şi până în dimineaţa de 17 decembrie orele 04,00 s-au făcut arestări masive în rândul manifestanţilor. Lucrătorii din cadrul Miliţiei şi Securităţii au arestat orice persoană întâlnită pe stradă, bătând cu bestialitate bărbaţi, femei, copii şi bătrâni laolaltă. Persoanele arestate au fost duse în curtea Inspectoratului unde din nou au fost bătuţi şi maltrataţi întrun mod inuman. Iată câteva fragmente din declaraţiile date de câteva persoane aflate în calitate de martori în procesul lotului de la Timişoara.
Martorul Trofin Traian: „Dar faptul când, de după clădire, au apărut acele trupe îmbrăcate în salopete cu căşti albe pe cap şi cu bastoane şi cu scuturi, care ne-au bătut acolo şi noi n-aveam nimic în mână. Acolo am luat-o şi eu pe cocoaşă, bine de tot, pe spate, că de aceea vorbesc aşa şi acum. M-am retras către Spitalul ASCAR – de inimă, este aproape, acolo. M-am ascuns în hol. Lumea era luată şi bătută… Care era prins şi bătut era luat şi tras către părculeţul acela unde este poarta nr. 2, unde se ţineau audienţele la Partid înainte, acolo erau traşi la o maşină. Pur şi simplu, erau bătuţi şi traşi aşa, pe jos, ca şi cum ai trage un sac de ciment, în care mai este puţin ciment în el şi-l tragi pe jos. Aşa erau duşi oamenii ăia acolo. Şi femei, şi fete tinere, şi copii tineri”
Martorul Borchescu Ioan: Ne scoate pe toţi afară în stradă, unde era un camion RABA, cu coviltir. Şi ne-o încărcat pe toţi acolo, într-o RABA militară, cu coviltir. Ne-or încărcat pe toţi în maşina aia, dar într-un hal fără de hal. Cu lovituri, înjurături, cu minuni de lume… Un ofiţer de Miliţie, tânăr, era fără caschetă, deschis la haină, că era şi cald, ăla o fost un ofiţer foarte rău, foarte rău. O lovit o femeie bătrână care n-a putut să se urce sus. Era cu bărbatul, veneau de la o nuntă şi i-o prins. O lovit-o pe aia peste gură rău, un om rău de tot… Bărbat frumos, numa’ rău… S-ar putea şti cine-i, pentru că ofiţerul de servici ştie cui ne-o predat pe noi. Ne-o încărcat în RABA aia, o plecat de la Garnizoană înspre Restaurantul Militar, o făcut la dreapta, pe urmă tot la dreaptă, pe linia de tramvai, şi o mers prin faţa Magazinului „Bega”, până la pod, la „Decebal.” La pod o făcut la stânga şi o luat-o spre Miliţia Municipiului. O trecut de Miliţia Municipiului şi o intrat în curte la Miliţia Judeţ. Acolo o fost tragedia lumii, ce nu s-o văzut nici în filmele de groază… Ne-o pus pe toţi pe burtă în curte, şi militarii, nu militarii, subofiţerii de Miliţie aveau nişte pari albi şi ne-o bătut cu alea pe burtă, cu mâinile întinse, ne-o bătut până la ora 5,30. La 5,30, un ofiţer mare, aşa, brunet, îi zice la şoferul de la dubă să aducă duba acolo, aia care venea cu deţinuţii. O adus duba şi întreabă: „Câţi încap în ea, mă?”. Şi zice: „60 şi, dacă îi împachetezi bine, 90.” „Împachetează-i foarte bine!” Ne-o înjurat, cum nu lăsa Dumnezeu, ne-o înjurat, o spus că ne duce să ne puşte… „Avem ziduri destule, mă! V-o trebuit «putere»? De ce n-aţi venit să vă dăm noi? N-aţi ştiut că-i la Miliţie «puterea»?” Ofiţerul ăla înalt o zis aşa. Şi ne-o dus la Penitenciar...
…La Miliţie, în curte, pe nimeni n-au întrebat cum îl cheamă. Numa’ bătaie şi bătaie… Pe burtă ne-or ţinut o oră şi ne-or bătut…
P.C.: - Şi bărbaţi? Şi femei?
Bo.I.: - Lângă mine era o femeie. Tremura inima în ea. Am simţit cum tremura inima în ea. Femeie şi fricoasă şi vai şi-amar de ea. În stânga mea era un tractorist; când i-o dat un picior în gură, pentru că o vrut să ridice capul, când i-o dat cu piciorul în gură, o şi scuipat dinţii şi i-o dat şi un picior în cap: „Mâncă pământ românesc, mă, că ăsta-i pământ românesc!”.
Martorul Ioana Ecaterina: „Când am ajuns la Miliţie, unde ne-a lăsat jos într-o curte mare, ne-a lăsat şi apreciam că este Miliţie sau Inspectorat, nu ştiam ce e, pe sub mâini m-am uitat doar, că-mi era frică şi m-am uitat şi am văzut că sunt nişte cazane mari de motorină, de benzină, de ulei… Lângă mine era un om care întotdeauna îmi spunea să nu-mi fie frică. Dincolo de mine a ridicat un om capul, presupuneam că este un om, tot muncitor, era tractorist şi zice către mine: „Doamnă, nu vă fie frică! Nu vă fie frică!”. Tremuram toată, nu ştiam ce să fac de frică…
P.C.: - Dar ce s-a întâmplat acolo? Ce vi s-a întâmplat?
Io.E.: - Ne-a bătut. Acolo ne-a bătut cel puţin 20-25 de minute.
P.C.: - Cine?
Io.E.: - Un om înalt, foarte nervos, un om mai voinic, în civil, ne-a bătut de ne-a zăpăcit în bătaie… Asta a fost pe 16…
P.C.: - Câţi eraţi acolo?
Io.E.: - Era un singur om care ne-a bătut…
P.C.: - Nu, nu, nu! Dar câţi eraţi dv. acolo?
Io.E.: - Noi eram mulţi, foarte mulţi, cel puţin 80-90 de persoane.
P.C.: - Şi eraţi întinşi jos? Acolo în curte?
Io.E.: - Eram întinşi pe burtă. Ca pe animale ne-a întins pe burtă.”
Martorul Perici Viorel Grigorie: Au luat-o şi pe prietena mea şi încă doi copii, la vreo 13-14 ani, un băiat la vreo 17 ani şi un om mai în vârstă şi o femeie. Şi pe ea au băgat-o în maşină. Ne-au dus la Miliţie. Acolo, cum am ajuns la Miliţie, ne-au coborât şi iară au început să ne bată şi ne-au spus să ne culcăm pe jos, pe burtă. Aici, bineînţeles că au început să ne bată mai mulţi, deci nu numai doi-trei, patru-cinci, să ne lovească cu picioarele… N-aveam voie să ne uităm nici în stânga, nici în dreapta, numai să stăm culcaţi cu capul în jos…
P.C.: - Unde? Afară?
P.V.: - Da. Deci ne-au băgat pe poarta mare, cum intri pe dreapta au nişte celule acolo, la beci, dar înainte de a ne băga jos, la celulele alea, ne-au bătut. Eu, totuşi, am reuşit să-l văd pe unul cu păr castaniu, avea un Alain Delon pe el, pantaloni maro, ochi albaştri, cu mustaţă. După ce ne-au bătut, ne-au dus jos în beci şi ne-au luat datele. Şi după aia ne-au băgat într-o cameră şi pe prietena mea separat. În acea cameră au fost în jur de 70-80 de inşi. Dimineaţa ne-au scos de-acolo şi ne-au pus, nu ştiu acum précis, 70-80, pe platou, ca să ne ia cu duba, să ne ducă la Penitenciar. Aveau dubă care ducea la Penitenciar, maşina aia a Penitenciarului. Înainte de a ne încărca în dubă, iară ne-au bătut şi era unul civil, îmbrăcat într-o scurtă albastră de fâş, vătuită, cu ochelari, era mai subţire, avea pantaloni gri şi încălţările erau negre. Acesta ne-a spus: „Ce v-a trebuit vouă să faceţi scandal şi să strigaţi: «Libertate»? Nu v-a fost bine în libertate? Ei lasă, că de-acuma, uitaţi-vă la soare (deci era dimineaţa, pe la ora 7,30-8,00) uitaţi cum răsare soarele. Am să vă ascund cel puţin 20 de ani de-acum încolo.” După care a dat dispoziţia să fim îmbarcaţi în camion şi duşi la Penitenciar.”
17 Decembrie
În 17 decembrie continuă anchetarea manifestanţilor la sediul Inspectoratului iar lucrătorii de la Securitate duc o intensă activitate în intreprinderi pentru a identifica şi aresta persoanele care au mai participat la manifestaţiile din seara şi noaptea de 16 decembrie. În cursul zilei cea mai mare parte din manifestanţii arestaţi sunt duşi de la Inspectorat la Penitenciar. În dimineaţa de 17 decembrie sosesc de la Bucureşti cele două grupe operative ale Ministerului de Interne, la Securitate echipa condusă de generalul Macri Emil iar la Miliţie echipa condusă de general-maior Mihalea Velicu. Aceştia practic preiau coordonarea acţiunilor pentru reprimarea manifestanţilor din Timişoara.
În jurul orei 15,30 general-locotenent Nuţă Constantin, adjunct al ministrului de Interne şi şef al Inspectoratului General al Miliţiei ajunge la sediul Inspectoratului şi preia comanda tuturor efectivelor suborbonate Ministerului de Interne.
Între orele 12,30 şi 17,30 s-a ordonat distribuirea armamentului şi muniţiei aferentă, fiind înarmaţi aproximativ 375 de cadre ale Ministerului de Interne cu pistoale-mitralieră de 7,62 mm. Imediat după ordinul de înarmare pe străzile oraşului au apărut autoturisme Dacia şi ARO din care s-au tras rafale de armă care s-au soldat cu morţi şi răniţi.
Martorul Potroghir Lucica: - Din Calea Lipovei, Dispensarul 20. Când am ajuns la capăt, am întrebat militarii care erau acolo dacă pot să merg mai departe sau nu. Şi atunci mi-au zis: „Doamnă, puteţi să mergeţi numai până la dispensar, dar mai departe de dispensar nu puteţi merge.” Şi, deoarece copiii aveau febră, erau bolnavi amândoi, am mers până la dispensar. Când am ajuns la dispensar, nu mai era nimeni acolo. Am aşteptat puţin, ne-am întors înapoi de la dispensar. Când am ajuns în piaţă, am văzut o maşină roşie care a trecut şi din care a început să se tragă. Atunci, în momentul când s-a tras, eu cu fetiţa şi cu copilul şi lumea care era acolo ne-am adăpostit sub mesele din piaţă.
P.C.: - Ce piaţă e acolo?
Po.L.: - Piaţa din Calea Lipovei. Este o piaţă mică acolo. Şi, la un moment dat, am văzut fetiţa plină de sânge. A început să plângă şi mi-a zis: „Mămica, curge sânge!” Când am văzut şi eu m-am intimidat, m-am speriat şi atunci a venit cineva, nu mai reţin cine, şi a vrut să ducă fetiţa la spital. Eu nu am vrut să duc fetiţa, că am zis că mai bine o duc acasă, că s-au întâmplat atâtea şi mi-e frică să o duc la spital. Am dus-o acasă, i-am acordat îngrijirile pe care ştiam eu să le dau, m-a ajutat şi o vecină din bloc. După aia, în data de 25, am mers cu ea la dispensar.
P.C.: - De unde-i curgea sânge? Unde fusese lovită?
Po.L.: - Aici, în cap.
P.C.: - La cap, da?
Po.L.: - Da.
P.C.: - Din maşina aceea roşie s-a tras?
Po.L.: - Da. Aşa spunea şi lumea. Eu am văzut maşina, a trecut aşa repede, şi lumea de-acolo a zis că din maşină s-a tras. Şi, atunci, am stat acolo, în staţie, mai mult de o jumătate de oră, că s-a tot tras încontinuu. Că erau militarii care ne apărau…
P.C.: - Deci în momentul în care a fost rănită fetiţa dv. înţeleg că nu militarii trăseseră.
Po.L.: - Nu, nu, nu! Atunci, după ce a trecut maşina, imediat…
Martorul Hauer Erik : - În Piaţa Operei. Acolo, când am văzut că se trage, am venit înapoi. Am venit înapoi în Piaţa Traian. Pe la ora şapte am fost deja în Traian. Un ARO, o maşină albă, s-a ţinut după noi şi a început să se tragă. Eu nu am putut să fug, prietenii au fugit. Şi am fost nimerit în picior. De acolo, am vrut să merg acasă; se oprise o DACIA albă şi ne-au băgat în portbagaj cu încă două fete, şi pe un băiat l-au băgat în faţă, în maşină, şi ne-au dus la Miliţia Municipiului. Acolo am fost bătuţi de cei de-acolo. Ne-au luat tot ce am avut la noi. Eu am avut numai o brichetă şi, de acolo, am fost dus la spital la ora două noaptea. La Spitalul Judeţean.
P.C.: - Aşa. Şi, fiind în spital?
H.E.: - Acolo am fost obligat să dau o declaraţie, pe data de 19 decembrie.
P.C.: - De cine?
H.E.: - Nu ştiu, erau doi bărbaţi.
P.C.: - Ce vârstă aveau?
H.E.: - Nu ştiu, aproximativ 45 de ani. Unul era mai gras, şi unul mai înalt şi brunet.
P.C.: - Şi-au declinat calitatea?
H.E.: - Nu. Ne-au întrebat ce am făcut în seara aia când am fost împuşcaţi.
P.C.: - Adică? Mai concret, ce?
H.E.: - Mi-au zis să dau declaraţie, cum mă cheamă, de unde sunt, ce am făcut în seara de 17 decembrie, cum am fost împuşcat.
Ru.M.: - În momentul respective n-am observat, vă spun, am stat din decembrie şi mă gândeam, de unde a putut să apară o Dacia 1300, de culoare roşie, sută la sută nu pot să vă spun, galbenă, pentru că începuse să se amurgească… Asta era în jurul orei 17,00-17,30, cam în jurul acestei ore era, a izbucnit o Dacie, dar, de unde a venit, nu pot să vă relatez. A ieşit din incintă, după părerea mea, să nu fi ieşit din incinta U.T.T., pe poarta 2, acuma nu pot să fiu nedreaptă, să spun 100%, că nu ştiu de unde a ieşit. Dacă ieşea dintre cetăţenii respectivi, părerea mea este că ar fi oprit-o manifestanţii şi nu i-ar fi dat voie să treacă, nu ştiu, destul că a apărut această maşină. I s-a dat voie să treacă în spatele cordonului de militari, din maşina respectivă au coborât trei cetăţeni, îmbrăcaţi, vă spun, nu cunosc gradele, nu cunosc, erau tot în uniformă kaki, ca şi militarii. Unul dintre, deci domnul acela de o statură nici prea înaltă, nici mijlocie, a mers prin spatele cordonului şi a luat-o spre grădinile respective, spre un bloc care se face acuma nou, s-a pus în capătul cordonului şi, nu atât din discuţiile, poate de gălăgie, nu am auzit altceva decât că a ordonat: „Foc!”. Gloanţele respective au ricoşat în complex şi în clădirile respective ale complexului comercial, unde este librăria, frizeria şi celelalte şi, după aceea, când a ordonat dânsul: „Foc!”, s-a tras în toate direcţiile. Deci nu mai ştiam din care direcţie se trage.
18 decembrie
În data de 18 decembrie generalul Nuţă ordonă organizarea a opt dispozitive de luptă, amplasate în următoarele puncte:
„D1”-Piaţa Operei, „D2”- Catedrală, „D3”-Piaţa Dacia, „D4”-Calea Aradului, „D5”-Calea Lipovei, „D6”-Calea Buziaşului, „D7”-Spitalul Judeţean, „D8”-Piaţa Ştefan Furtună. Fiecare „D” era condus de un ofiţer de la Miliţie şi avea în componenţă 10 cadre de Miliţie, 15 militari în termen. Toţi erau dotaţi cu arme şi muniţie de luptă iar comandantul dispozitivului avea şi o staţiei de emisie-recepţie prin care se comunica cu generalul Nuţă. La ordinul generalului Mihalea, coloneii Corpodeanu şi Ob.ăgilă au trecut la alcătuirea celor 16 echipe de ofiţeri şi subofiţeri pentru cele opt dispozitive. Până la orele 15,00, toate cele opt „D”-uri au fost amplasate în dispozitiv.
Au fost alcătuite şi cinci patrule mobile împărţite pe cinci zone cu indicativele „Z1”-„Z5”, iar coordonatorul lor avea indicativul „Z6”
În 18 decembrie au primit arme şi muniţie încă 120 de cadre ale Ministerului de Interne. La Penitenciar ofiţerii Miliţiei şi Securităţii au început interogarea arestaţilor iar generalul Macri a trimis la Spitalu Jjudeţean o echipă condusă de Sălăjan Gheorghe pentru anchetarea răniţilor.
La ordinul dat de Elena Ceauşescu şi Emil Bobu, în seara zilei de 18 decembrie, generalul Nuţă împreună cu generalul Macri Emil şi Coman Ion au trecut la organizarea sustragerii cadavrelor aflate la morga Spitalului Judeţean. Astfel Sima Traian împreună cu Deheleanu, Ghircoiaş şi Tudor Stănică s-au deplasat la Spitalul Judeţean pentru a discuta cu directorul spitalului, doctor Golea Ovidiu. Generalul Macri a telefonat la Crematoriul „Cenuşa” pentru a rezolva incinerarea cadavrelor iar Corpodeanu a primit ordin să alcătuiască o echipă din ofiţerii de la judiciar care să încarce cadavrele. Radu Bălan la apelat telefonic pe inginerul Rotaru de la COMTIM pentru a obţine o autoizotermă necesră transportului cadavrelor la Bucureşti. Căpitanul Ciucă Valentin a primit ordinul să conducă autoizoterma de la Inspectoratul Judeţean la spital. Operaţiunea de încărcare a celor 44 de cadavrelor s-a desfăşurat în noaptea de 18 pe 19 decembrie între orele 0,30 şi 04,00. La această acţiune au participat: Colonelul Corpodeanu, colonelul Ghircoiaş care a triat şi a indicat care cadavre trebuiesc încărcate, căpitanul Ciucă şi maior Veverca Iosif, maior Avram Gheorghe, maior Mişea Eugen, capitan Preda Laurenţiu, căpitan Grui Tiberiu, lt.-major Peptan Eugen, care au încărcat cadavrele.
Gino Rado
marți, 25 mai 2010
Conferinţa „20 de ani de la căderea Cortinei”
În organizarea Institutului Cultural Român din Praga, în data de 16 decembrie 1989 a avut loc la sediul „Radio Europa Liberă”, conferinţa „20 de ani de la căderea Cortinei”.
La conferinţă au participat domnul Jeffrey Gedmin - preşedintele Radio Europa Liberă, Mircea Dan Duţă - directorul Institutului Cultural Român din Praga, Nestor Rateş - fost director al secţiunii româneşti Radio Europa Liberă, Oana Serafim - director al secţiunii Moldova Radio Europa Liberă, Carmen Alexandrescu - vicepreşedinte al Asociaţiei „21 Decembrie 1989”, Alexandru Munteanu, producător la Televiziunea Română, şi alţi reprezentanţi ale unor organizaţii neguvernamentale din Cehia.
În organizarea Institutului Cultural Român din Praga, în data de 16 decembrie 1989 a avut loc la sediul „Radio Europa Liberă”, conferinţa „20 de ani de la căderea Cortinei”.
La conferinţă au participat domnul Jeffrey Gedmin - preşedintele Radio Europa Liberă, Mircea Dan Duţă - directorul Institutului Cultural Român din Praga, Nestor Rateş - fost director al secţiunii româneşti Radio Europa Liberă, Oana Serafim - director al secţiunii Moldova Radio Europa Liberă, Carmen Alexandrescu - vicepreşedinte al Asociaţiei „21 Decembrie 1989”, Alexandru Munteanu, producător la Televiziunea Română, şi alţi reprezentanţi ale unor organizaţii neguvernamentale din Cehia.
Conferinţa a fost deschisă de domnul Jeffrey Gedmin, preşedintele „Radio Europa Liberă”, după care domnul Mircea Dan Duţă a prezentat invitaţii şi programul conferinţei.
Au fost prezentate următoarele lucrări: „Timişoara 16 – 20 decembrie 1989” de Gino Rado, „Revoluţia Română şi cercetările ulterioare în vederea dezvăluirii adevărului” de Carmen Alexandrescu, „Represiunea şi justiţia comunistă în România” de Alexandru Munteanu, iar domnul Nestor Rateş a vorbit despre modul de lucru la Sexţiunea România a „Radiolului Europa Liberă” în perioada comunistă şi despre percepţia revoluţiei din România. În continuare a fost prezentat filmul documentar „Băieţi răi” din cadrul seriei „Reconstituiri”, film produs de Alexandru Munteanu. Serialul vizează o serie de cazuri prezentate fals la timpul lor, din surse de informaţii tributare fostei Securităţi.
În cadrul discuţiilor care au urmat, accentul s-a pus pe evenimentele petrecute în România în perioada 15 – 25 decembrie 1990. Conferinţa s-a încheiat cu întrebări puse invitaţiilor de către participanţi.
Gino Rado
Represiunea M.Ap.N. Timisoara 1989
Implicarea Ministerului Apărării Naţionale în evenimentele din 16 – 20 decembrie de la Timişoara
Ministerul Apărării Naţionale a implicat în evenimentele din perioada 16 – 20 decembrie o multitudine de forţe de la diverse arme, atât din Timişoara şi judeţul Timiş, cât şi din alte localităţi din România. Aici trebuie menţionat că, cu puţin timp în urmă Trupele de Securitate au trecut din subordinea M.Ap.N. în subordinea M.I.
16 Decembrie 1989
După primele confruntări dintre demonstranţi şi forţele Ministerului de Interne din data de 16 decembrie 1989, primul secretar al judeţului Timiş, Radu Bălan, cere ajutorul M.Ap.N. În seara de 16 decembrie 1989, la ordinal verbal dat de Ceauşescu, ministrul Apărării ordonă colonelului Constantin Zeca de la Comenduirea Diviziei 18 Mecanizate scoaterea pe străzile municipiului Timişoara a unor efective militare în sprijinul forţelor M.I., pentru împrăştierea demonstranţilor şi restabilirea ordinii. Astfel în jurul orei 21,30 din ordinul ministrului Vasile Milea se constituie cinci patrule a câte zece militari care sunt trimişi să acţioneze pe străzile Timişoarei împreună cu forţele M.I. Până la orele 24 vor mai fi constituite încă zece patruile a câte zece militari, tot la ordinul direct dat de ministrul Milea. Acelaşi ordin la primit şi colonelul Rotariu, comandantul Diviziei de Apărare Antiaeriană a Teritoriului, care trimite nouă patrule a câte 10 militari. Patrulele de militari sunt retrase după orele 4,00 în dimineaţa de 17 decembrie.
În noaptea de 16/17 decembrie 1989, se fac arestări masive din rândurile manifestanţilor, fiind arestată orice persoană care se afla în zona centrală a oraşului. La aceste arestări o contribuţie importantă au avut-o şi forţele M.Ap.N., forţe care în conformitate cu Constituţia RSR şi a regulamentelor militare în vigoare la acea dată, nu aveau nici un temei legal pentru a efectua arestări din rândul populaţiei .
Dar iată principalele acţiuni ale M.Ap.N. pe raza municipiului Timişoara pe perioada 17/20 decembrie 1989:
17 decembrie 1989
„În dimineaţa zilei de 17 decembrie, în jurul orei şapte, am primit ordin de la ministrul Apărării Naţionale să organizez o defilare cu 500 de militari, pe trei coloane, coloane care trebuiau să afluiască din unităţile de origine, care se găsesc pe marginea de sud a oraşului, pe trei itinerare separate şi care defilare trebuia să înceapă la ora 10,00 şi să se termine către orele 15,00. Blocurile de defilare trebuiau să ajungă în cazarma Oituz. Aici aveau punctul de întâlnire final; şi, după o pauză de una sau două ore, trebuiau să se înapoieze pe acelaşi itinerar.”(…) „Fanfara a fost folosită numai la o coloană, având puţini muzicanţi. A început defilarea, conform ordinului. Am realizat aproximativ 500 de militari, mai precis 480 de militari în termen. Coloana Regimentului Mecanizat a plecat din cazarmă după ora 10,30, a ajuns muzica mai târziu. Şi mă refer la aia, întrucât este o problemă care merită avută în atenţie. Această coloană, în dreptul Podului Maria, deci în apropierea Pieţei Maria, a fost atacată de grupuri turbulente cu pietre, cu sticle, s-a încercat dezarmarea militarilor; efectiv, cei peste 180 de militari au încetat să cânte, a fost pus în pericol însuşi drapelul de luptă al Regimentului, care se găsea în fruntea coloanei. Au fost admonestaţi inclusiv muzicanţii. Coloana a ajuns cu greu în cazarma Oituz. Celelalte coloane ajunseseră deja. ”
În dimineaţa de 17 decembrie la orele10,00 sunt scoase pentru defilare militari de la patru unităţi militare pe următoarele direcţie :
- U.M. 01185 pe traseul: Calea Şagului, B-dul 6 Martie, Piaţa Maria, Catedrală, Cazarma Oituz;
- U.M. 01008 pe traseul: str. Chişoda, Piaţa Bălcescu, Hotel Continental, Cazarma Oituz;
- U.M. 01115 pe traseul: Calea Girocului, podul Michelangelo, Poşta Mare, cazarma Oituz;
- U.M. 01942 pe traseul: Cazarma Oituz, Comitetul Judeţean de Partid, Poşta Mare, Cazarma Oituz.
- orele 13,30: La solicitarea lui Nicolae Ceauşescu, ministrul Apărării, Vasile Milea ordonă intrarea Armatei în stare de luptă şi anunţă că în Timişoara şi judeţul Timiş este Stare de Necessitate.
Din ordinul dat de generalul Milea în 17 decembrie 1989, transmis de general Eftimescu şi retarnsmis de locotenent-colonelul Ilie Marin sunt important de reţinut următoarele:
- pe fiecare tanc să fie asigurate 3-4 pistoale mitraliere, ca desant pe tanc, în măsură să răspundă la provocări;
- TAB-ul să aibă strictul necesar pentru a fi mai mobil;
- demonstranţii să fie serios avertizaţi şi apoi să se tragă la picioare;
- patrulele în oraş să fie formate dintr-un cadru şi patru militari în termen înarmaţi.
- orele 13,15: se ordonă acţionarea pe următoarele direcţii:, cazarmă, str. Michelangelo, complexul studenţesc cu militari de la U.M. 1197, U.M. 1125, U.M. 1245; stadion 1 Mai, str. Cluj, complex studenţesc U.M. 1115, U.M. 1039, U.M. 1185;
- orele 13,30: U.M. 1145 condus de maior Popescu pe direcţia Hotel Continental, Consiliul Popular Judeţean. În cele trei zone au fost fort trimişi aproximativ 1100 de militari.
- orele 13,35: în faţa comandamentului diviziei militari de la U.M. 1008.
- orele 13,45: de la U.M. 01185, şapte TAB-uri la Consiliul Judeţean de Partid
- orele 14,05: generalul Milea ordonă alarmarea şi acţionarea cu tot regimentul de tancuri de la U.M. 01115;
- orele 14,10: o companie de tancuri acţionează pe direcţia cazarmă – Consiliul Judeţean
- orele 14,15: din ordinul ministrului Apărării Naţionale tot Regimentul 90 Mecanizat intră în alarmă de luptă parţială. Componenţa regimentului: 12 TAB-uri, un ARO, trei DAC-uri, un auto atelier, 34 de ofiţei, 7 subofiţeri, 118 militari;
- orele 14,30: ministrul ordonă intervenţia cu două elicoptere de la regimental din Caransebeş;
- orele 14,36: se ordonă concentrarea forţelor în trei puncte: piaţa Operei, Consiliul Municipal şi complexul studenţesc;
- orele 15,55: şeful grupei operative de la M.Ap.N. ordonă ca toate materialele chimice, atât de protecţie cât şi de atac să fie pregătite iar batalionul de cercetare să pregătească completele de luptă anititeroristă;
- orele 16,00: la aeroportul din Timişoara soseşte grupul de ofiţeri superiori în frunte cu generalul Coman Ion. Din grup au făcut parte: generalul-maior Guşe Ştefan, generalul-locotenent Stănculescu Victor, generalul-locotenent Chiţac Mihai, generalul-maior Cârneanu Florea, colonelul Gheorghe Radu, şi locotenent-colonelul Marchiş.
- orele 16,00-16,30: „De asemenea, în jurul orei 16,00-16,30, cu aproximaţie, a fost atacat Comandamentul Diviziei. De câteva grupuri de turbulenţi cu pietre, iniţial cu pietre; au spart aproape în totalitate geamurile de la parter şi etajul întâi al Comandamentului, au folosit sticle incendiare, deci sticle special pregătite cu substanţe inflamabile (cu benzină); au incendiat Restaurantul Militar, depozitul de echipament şi armament al Diviziei, care se găsea în clădirea Comenduirii de Garnizoană, au incendiat un autoturism care se găsea în apropierea intrării principale în Comandament, autoturismul şefului de Stat Major. L-au răsturnat şi i-au dat foc. Această acţiune a durat aproximativ o jumătate de oră. Marea majoritate a manifestanţilor cunosc aceasta de la ofiţerii care au fost în Comandament la acea oră, inclusiv de la cei din grupa Marelui Stat Major. S-au deplasat pe străzile laterale, fără să intervină, fără să… nici cel puţin să scandeze ceva. Au fost numai câteva grupuri de asemenea cetăţeni care au făcut ceea ce v-am raportat. Atunci s-a deschis foc de către cele două santinele care se găseau dispuse în balconul de la etajul unu, de lângă biroul comandantului şi ofiţerului de serviciu. Foc de avertizare în sus. (…)Ulterior am aflat că în faţa Comenduirii de Garnizoană a fost împuşcată o femeie şi soţul acesteia. Cunosc faptul că s-a cercetat sau e în curs de cercetare această cauză. Nu pot da amănunte. ”
- orele 16,55: se ordonă Centrului de instrucţie echiparea tancurilor din Buziaş;
- orele 17,15: se ordonă folosirea gazelor lacrimogene;
- orele 17,19: se ordonă pregătirea paraşutiştilor
- orele 17,36: generalul Eftimescu transmite: fiecare unitate, garnizoană din marea unitate să pregătească toate efectivele pe care le au la dispoziţie cu muniţie de manevră;
- orele 17,30: generalul Guşe preia comanda efectivelor din M.Ap.N şi ordonă distribuirea muniţiei de război: la atac, se trage în aer iar apoi la picioare;
- orele 18,30: Coman ordonă ca un pluton de paraşutişti să apere şi Miliţia;
- orele 18,45: la Comenduirea Diviziei 18 Mecanizate se primeşte indicativul „Radu cel Frumos”, transmis tuturor unităţilor militare din garnizoană;
- orele 18,55: cinci tancuri de la UM 0115 sunt blocate de manifestanţi pe Calea Girocului;
- ora 20,00: Regimentul 90 Mecanizat părăseşte cazarma;
- orele 23,40: mr. Paul Vasile raportează că toate tancurile au fost retrase de pe Calea Girocului;
- orele 23,45: Consiliul Judeţean de Partid cere intervenţia Armatei în Piaţa Traian.
La orele 19,00 în Timişoara acţionează majoritatea unităţilor militare aflate pe teritoriul municipiului împreună cu cu unităţi militare sosite de la Arad, Lugoj, Lipova. Zonele în care a fost folosit cel mai mult armamentul de război în după amiaza şi seara de 17 decembrie sunt: Consilul Municipal – Catedrală- Piaţa Operei – Piaţa 700 - Piaţa Libertăţii – Consiliul Judeţean – Podul Decebal, Calea Lipovei, Calea Girocului;
18 decembrie 1989
- orele 00,30: Coman ordonă retragerea tancurilor din oraş
- orele 00,43: locotenent-colonelul Rogin raportează: toate tancurile au fost duse în cazarmă în Calea Girocului, este lichidată manifestaţia;
- orele 01,50: Căpitanul Căşeriu raportează: au fost atacaţi de 50-60 de oameni care au fost respinşi cu foc;
- orele 02,00: locotenent-colonelul Rogin raportează: a fost lichidat focarul din Calea Girocului;
La orele 02,15 se dau misiunile pentru unităţi pentru 18.12 1989 la următoarele obiective:
- Regimentul 32 Mc. cu 200 de militari, trei tancuri, opt TAB-uri, cinci camioane şi autostaţie în zona: Consiliul Judeţean de Partid – Poşta - Banca – B-dul 23 August – Podul Michelangelo;
- Regimentul 39 A. Cu 440 de militari, patru autocamioane în zona: Depozit I.C.R.A. – Gara de Nord – Uzina Textilă – grupul de emiţătoare radio – Piaţa Traian – cazarma;
- Regimentul 19 Mc. Cu 210 militari, trei TAB-uri, patru camioane, o autostaţie în zona: Complex Studenţesc – Piaţa Maria – Piaţa 700 – Piaţa Mărăşti;
- Regimentul 90 Mc. Cu 400 de militari, nouă TAB-uri, 11 camioane, o autostaţie în zona: Uzina Electrică – Uzina de Apă – Fabrica de Pâine – Piaţa Operei;
- B. 169 Cc. şi Batalionul şcoală de şoferi cu 115 oameni la punctul de comandă al Diviziei 18;
- Regimentul 44 Tc. cu 200 de militari în rezervă;
- Regimentul 24At. Cu 200 de militari în rezervă;
- Dn 64 A.A. în rezervă;
- Dn. 207 R.Ta. cu 48 de militari în rezervă;
- Dn. 59 A. cu 80 de militari în rezervă;
- B. 139 Apr. Tp. cu 200 de militari şi două camioane în rezervă;
- Patrularea se execută în zona de responsabilitate: un ofiţer cu cinci – şase militari echipaţi de război;
- General-locotenent Chiţac ordonă: mâine dimineaţă se vor folosi substanţe lacrimogene, să aibă toţi militarii mască contra gazelor;
- orele 07,30: sosesc 40 de militari de la grupele specializate de cercetaşi de la U.M. 01171 Buzău. Sunt formate opt grupuri care vor acţiona în zonele: Spitalul Judetean, Piaţa Operei, Piaţa Maria, Calea Girocului, zona Circumvalaţiunii şi zona industrială;
- orele 09,10: Batalionul de Infanterie de la Arad dislocat în următoarele zone ale oraşului:
- 47 de militari cu doi ofiţeri în Piaţa 700;
- 58 de militari cu trei ofiţeri în Piaţa Mărăşti;
- 55 de militari cu patru ofiţeri şi patru subofiţeri la Spitalul Militar;
- 30 de militari la Piaţa Maria;
- 70 de militari la Uzina Textila;
- 43 de militari, şapte ofiţeri, un subofiţer pentru zona căminelor studenţeşti;
- orele 17,15: în faţa Catedralei au apărut manifestanţi cu lumânări care au refuzat să se împrăştie. Au fost somaţi după care s-a deschis focul spre ei;
- orele 18,20: maior Biriş a împrăştiat demonstranţii folosind o grenadă cu substanţe toxice;
- orele 19,15: la Spitalul Judeţean acţionează locotenent colonelul Caraivan Constantin cu grenade cu substanţe toxice;
- orele 20,20: la Spitalul Judeţean intervin 50 de militari de la U.M. 1115;
19 decembrie 1989
- orele 0,30: generalul Guşe convoacă comandanţii de unităţi la şedinţa de lucru:
- 05,00 – 08,00 patrulare la obiectivele stabilite;
- 08,00 – 16,30 schimbul unu;
- 16,30 – la ordin, schimbul doi
- se menţin efective maxime la Consiliul Judeţean de Partid, Consiliul Municipal şi la alte obiective importante din oraş.
- toţi ofiţerii să aibă GIST-uri;
- se cere destrămarea din faşă a grupurilor mai mari de patru persoane;
- orele 7,00 – Mr. Biriş raportează: s-a deschis focul la fabrica „6 Martie.” Se ordonă folosirea substanţelor lacrimogene. Cauza incidentului: militarii au fost atacaţi cu pietre şi şuruburi de un grup de tineri.
- orele 10,30: se anunţă sosirea generalului Ilie Ceauşescu
- orele 11,40: agitaţie la intreprinderea ELBA, se ordonă trimiterea unui pluton de militari de la U.M. 1086 cu 20 de militari;
- orele 16,10: locotenent-colonel Pelea de la Regimentul 39 pleacă cu 70 de militari spre Piaţa 1 Mai pentru a bloca trecerea spre centrul oraşului;
- orele 16,15: spre Piaţa 1 Mai pleacă o maşină cu substanţe toxice cu ordin să se folosească la nevoie pentru împrăştiere;
- orele 16,45: trei TAB-uri şi cu trei camioane de la Regimentul 44 Tc pleacă pe Calea Buziaşului pentru blocarea trecerii spre centrul oraşului;
- 17,40: maior Blindaru primeşte ordin să împrăştie grupurile de oameni de la IAEM;
- 23,50 şedinţa cu comandanţii de unităţi:
- începând cu ora 10,00 se distribuie radiotelefoane
- în fiecare patrulă să aibă cercetaşi
- pentru situaţii speciale se folosesc GIST – numai în aglomeraţii de cel puţin 60 de oameni
20 decembrie 1989
- orele 09,55: general-colonel Guşe ordonă ca două camioane cu militari de la Regimentul 60 să fie pregătite să intervină la I.A.E.M.;
- orele 10,05: toate forţele în alarmă încolonate la poartă;
- orele 10,22: se ordonă colonelului Rotariu să aibe toate forţele pregătite pentru intervenţie;
- orele 10,36: regimentul 39 A. Să dubleze paza la podurile Maria şi Mihai Viteazu cu două plutoane iar Regimentul 32 Mc să dupleze paza la podurile 23 August şi Michelangelo;
- orele 10,45: la Podul Decebal două TAB-uri de la Regimentul 32 Mc în dispozitiv;
- orele 10,53: Regimentul 44 Tc să bareze trecerea dinspre Calea Buziaşului spre centrul oraşului;
- orele 12,15: ajunge primul detaşament din Regimentul 60 Pşt. La podul Decebal
- orele 13.15: coloană mare de manifestanţi se îndreaptă spre centru de la ELBA;
- orele 13.55: toate trupele se retrag în cazărmi şi trec la apărarea circulară
În perioada 16-20 decembrie 1989 pe raza municipiului Timişoara MapN a folosit toate forţele de care dispunea în cele două mari unităţi militare, respectiv Divizia 18 Mecanizată şi Divizia de Apărare Antiaeriană a Teritoriului. Cele mai importante trupe s-au adus din garnizoanele: Arad – infanterie, Buzău – trupe speciale, Buziaş – trupe mecanizate, Bucureşti – trupe speciale, Caracal – paraşutişti, Lipova – trupe mecanizate, Lugoj – trupe mecanizate, Vânju Mare – infanterie. Au fost folosite trupe de la următoarele arme: infanterie, tancuri, trupe de paraşutişti, aviaţie, trupe speciale (cercetare, chimice, D.I.A: cercetare, special, USLA).
Gino Rado
Ministerul Apărării Naţionale a implicat în evenimentele din perioada 16 – 20 decembrie o multitudine de forţe de la diverse arme, atât din Timişoara şi judeţul Timiş, cât şi din alte localităţi din România. Aici trebuie menţionat că, cu puţin timp în urmă Trupele de Securitate au trecut din subordinea M.Ap.N. în subordinea M.I.
16 Decembrie 1989
După primele confruntări dintre demonstranţi şi forţele Ministerului de Interne din data de 16 decembrie 1989, primul secretar al judeţului Timiş, Radu Bălan, cere ajutorul M.Ap.N. În seara de 16 decembrie 1989, la ordinal verbal dat de Ceauşescu, ministrul Apărării ordonă colonelului Constantin Zeca de la Comenduirea Diviziei 18 Mecanizate scoaterea pe străzile municipiului Timişoara a unor efective militare în sprijinul forţelor M.I., pentru împrăştierea demonstranţilor şi restabilirea ordinii. Astfel în jurul orei 21,30 din ordinul ministrului Vasile Milea se constituie cinci patrule a câte zece militari care sunt trimişi să acţioneze pe străzile Timişoarei împreună cu forţele M.I. Până la orele 24 vor mai fi constituite încă zece patruile a câte zece militari, tot la ordinul direct dat de ministrul Milea. Acelaşi ordin la primit şi colonelul Rotariu, comandantul Diviziei de Apărare Antiaeriană a Teritoriului, care trimite nouă patrule a câte 10 militari. Patrulele de militari sunt retrase după orele 4,00 în dimineaţa de 17 decembrie.
În noaptea de 16/17 decembrie 1989, se fac arestări masive din rândurile manifestanţilor, fiind arestată orice persoană care se afla în zona centrală a oraşului. La aceste arestări o contribuţie importantă au avut-o şi forţele M.Ap.N., forţe care în conformitate cu Constituţia RSR şi a regulamentelor militare în vigoare la acea dată, nu aveau nici un temei legal pentru a efectua arestări din rândul populaţiei .
Dar iată principalele acţiuni ale M.Ap.N. pe raza municipiului Timişoara pe perioada 17/20 decembrie 1989:
17 decembrie 1989
„În dimineaţa zilei de 17 decembrie, în jurul orei şapte, am primit ordin de la ministrul Apărării Naţionale să organizez o defilare cu 500 de militari, pe trei coloane, coloane care trebuiau să afluiască din unităţile de origine, care se găsesc pe marginea de sud a oraşului, pe trei itinerare separate şi care defilare trebuia să înceapă la ora 10,00 şi să se termine către orele 15,00. Blocurile de defilare trebuiau să ajungă în cazarma Oituz. Aici aveau punctul de întâlnire final; şi, după o pauză de una sau două ore, trebuiau să se înapoieze pe acelaşi itinerar.”(…) „Fanfara a fost folosită numai la o coloană, având puţini muzicanţi. A început defilarea, conform ordinului. Am realizat aproximativ 500 de militari, mai precis 480 de militari în termen. Coloana Regimentului Mecanizat a plecat din cazarmă după ora 10,30, a ajuns muzica mai târziu. Şi mă refer la aia, întrucât este o problemă care merită avută în atenţie. Această coloană, în dreptul Podului Maria, deci în apropierea Pieţei Maria, a fost atacată de grupuri turbulente cu pietre, cu sticle, s-a încercat dezarmarea militarilor; efectiv, cei peste 180 de militari au încetat să cânte, a fost pus în pericol însuşi drapelul de luptă al Regimentului, care se găsea în fruntea coloanei. Au fost admonestaţi inclusiv muzicanţii. Coloana a ajuns cu greu în cazarma Oituz. Celelalte coloane ajunseseră deja. ”
În dimineaţa de 17 decembrie la orele10,00 sunt scoase pentru defilare militari de la patru unităţi militare pe următoarele direcţie :
- U.M. 01185 pe traseul: Calea Şagului, B-dul 6 Martie, Piaţa Maria, Catedrală, Cazarma Oituz;
- U.M. 01008 pe traseul: str. Chişoda, Piaţa Bălcescu, Hotel Continental, Cazarma Oituz;
- U.M. 01115 pe traseul: Calea Girocului, podul Michelangelo, Poşta Mare, cazarma Oituz;
- U.M. 01942 pe traseul: Cazarma Oituz, Comitetul Judeţean de Partid, Poşta Mare, Cazarma Oituz.
- orele 13,30: La solicitarea lui Nicolae Ceauşescu, ministrul Apărării, Vasile Milea ordonă intrarea Armatei în stare de luptă şi anunţă că în Timişoara şi judeţul Timiş este Stare de Necessitate.
Din ordinul dat de generalul Milea în 17 decembrie 1989, transmis de general Eftimescu şi retarnsmis de locotenent-colonelul Ilie Marin sunt important de reţinut următoarele:
- pe fiecare tanc să fie asigurate 3-4 pistoale mitraliere, ca desant pe tanc, în măsură să răspundă la provocări;
- TAB-ul să aibă strictul necesar pentru a fi mai mobil;
- demonstranţii să fie serios avertizaţi şi apoi să se tragă la picioare;
- patrulele în oraş să fie formate dintr-un cadru şi patru militari în termen înarmaţi.
- orele 13,15: se ordonă acţionarea pe următoarele direcţii:, cazarmă, str. Michelangelo, complexul studenţesc cu militari de la U.M. 1197, U.M. 1125, U.M. 1245; stadion 1 Mai, str. Cluj, complex studenţesc U.M. 1115, U.M. 1039, U.M. 1185;
- orele 13,30: U.M. 1145 condus de maior Popescu pe direcţia Hotel Continental, Consiliul Popular Judeţean. În cele trei zone au fost fort trimişi aproximativ 1100 de militari.
- orele 13,35: în faţa comandamentului diviziei militari de la U.M. 1008.
- orele 13,45: de la U.M. 01185, şapte TAB-uri la Consiliul Judeţean de Partid
- orele 14,05: generalul Milea ordonă alarmarea şi acţionarea cu tot regimentul de tancuri de la U.M. 01115;
- orele 14,10: o companie de tancuri acţionează pe direcţia cazarmă – Consiliul Judeţean
- orele 14,15: din ordinul ministrului Apărării Naţionale tot Regimentul 90 Mecanizat intră în alarmă de luptă parţială. Componenţa regimentului: 12 TAB-uri, un ARO, trei DAC-uri, un auto atelier, 34 de ofiţei, 7 subofiţeri, 118 militari;
- orele 14,30: ministrul ordonă intervenţia cu două elicoptere de la regimental din Caransebeş;
- orele 14,36: se ordonă concentrarea forţelor în trei puncte: piaţa Operei, Consiliul Municipal şi complexul studenţesc;
- orele 15,55: şeful grupei operative de la M.Ap.N. ordonă ca toate materialele chimice, atât de protecţie cât şi de atac să fie pregătite iar batalionul de cercetare să pregătească completele de luptă anititeroristă;
- orele 16,00: la aeroportul din Timişoara soseşte grupul de ofiţeri superiori în frunte cu generalul Coman Ion. Din grup au făcut parte: generalul-maior Guşe Ştefan, generalul-locotenent Stănculescu Victor, generalul-locotenent Chiţac Mihai, generalul-maior Cârneanu Florea, colonelul Gheorghe Radu, şi locotenent-colonelul Marchiş.
- orele 16,00-16,30: „De asemenea, în jurul orei 16,00-16,30, cu aproximaţie, a fost atacat Comandamentul Diviziei. De câteva grupuri de turbulenţi cu pietre, iniţial cu pietre; au spart aproape în totalitate geamurile de la parter şi etajul întâi al Comandamentului, au folosit sticle incendiare, deci sticle special pregătite cu substanţe inflamabile (cu benzină); au incendiat Restaurantul Militar, depozitul de echipament şi armament al Diviziei, care se găsea în clădirea Comenduirii de Garnizoană, au incendiat un autoturism care se găsea în apropierea intrării principale în Comandament, autoturismul şefului de Stat Major. L-au răsturnat şi i-au dat foc. Această acţiune a durat aproximativ o jumătate de oră. Marea majoritate a manifestanţilor cunosc aceasta de la ofiţerii care au fost în Comandament la acea oră, inclusiv de la cei din grupa Marelui Stat Major. S-au deplasat pe străzile laterale, fără să intervină, fără să… nici cel puţin să scandeze ceva. Au fost numai câteva grupuri de asemenea cetăţeni care au făcut ceea ce v-am raportat. Atunci s-a deschis foc de către cele două santinele care se găseau dispuse în balconul de la etajul unu, de lângă biroul comandantului şi ofiţerului de serviciu. Foc de avertizare în sus. (…)Ulterior am aflat că în faţa Comenduirii de Garnizoană a fost împuşcată o femeie şi soţul acesteia. Cunosc faptul că s-a cercetat sau e în curs de cercetare această cauză. Nu pot da amănunte. ”
- orele 16,55: se ordonă Centrului de instrucţie echiparea tancurilor din Buziaş;
- orele 17,15: se ordonă folosirea gazelor lacrimogene;
- orele 17,19: se ordonă pregătirea paraşutiştilor
- orele 17,36: generalul Eftimescu transmite: fiecare unitate, garnizoană din marea unitate să pregătească toate efectivele pe care le au la dispoziţie cu muniţie de manevră;
- orele 17,30: generalul Guşe preia comanda efectivelor din M.Ap.N şi ordonă distribuirea muniţiei de război: la atac, se trage în aer iar apoi la picioare;
- orele 18,30: Coman ordonă ca un pluton de paraşutişti să apere şi Miliţia;
- orele 18,45: la Comenduirea Diviziei 18 Mecanizate se primeşte indicativul „Radu cel Frumos”, transmis tuturor unităţilor militare din garnizoană;
- orele 18,55: cinci tancuri de la UM 0115 sunt blocate de manifestanţi pe Calea Girocului;
- ora 20,00: Regimentul 90 Mecanizat părăseşte cazarma;
- orele 23,40: mr. Paul Vasile raportează că toate tancurile au fost retrase de pe Calea Girocului;
- orele 23,45: Consiliul Judeţean de Partid cere intervenţia Armatei în Piaţa Traian.
La orele 19,00 în Timişoara acţionează majoritatea unităţilor militare aflate pe teritoriul municipiului împreună cu cu unităţi militare sosite de la Arad, Lugoj, Lipova. Zonele în care a fost folosit cel mai mult armamentul de război în după amiaza şi seara de 17 decembrie sunt: Consilul Municipal – Catedrală- Piaţa Operei – Piaţa 700 - Piaţa Libertăţii – Consiliul Judeţean – Podul Decebal, Calea Lipovei, Calea Girocului;
18 decembrie 1989
- orele 00,30: Coman ordonă retragerea tancurilor din oraş
- orele 00,43: locotenent-colonelul Rogin raportează: toate tancurile au fost duse în cazarmă în Calea Girocului, este lichidată manifestaţia;
- orele 01,50: Căpitanul Căşeriu raportează: au fost atacaţi de 50-60 de oameni care au fost respinşi cu foc;
- orele 02,00: locotenent-colonelul Rogin raportează: a fost lichidat focarul din Calea Girocului;
La orele 02,15 se dau misiunile pentru unităţi pentru 18.12 1989 la următoarele obiective:
- Regimentul 32 Mc. cu 200 de militari, trei tancuri, opt TAB-uri, cinci camioane şi autostaţie în zona: Consiliul Judeţean de Partid – Poşta - Banca – B-dul 23 August – Podul Michelangelo;
- Regimentul 39 A. Cu 440 de militari, patru autocamioane în zona: Depozit I.C.R.A. – Gara de Nord – Uzina Textilă – grupul de emiţătoare radio – Piaţa Traian – cazarma;
- Regimentul 19 Mc. Cu 210 militari, trei TAB-uri, patru camioane, o autostaţie în zona: Complex Studenţesc – Piaţa Maria – Piaţa 700 – Piaţa Mărăşti;
- Regimentul 90 Mc. Cu 400 de militari, nouă TAB-uri, 11 camioane, o autostaţie în zona: Uzina Electrică – Uzina de Apă – Fabrica de Pâine – Piaţa Operei;
- B. 169 Cc. şi Batalionul şcoală de şoferi cu 115 oameni la punctul de comandă al Diviziei 18;
- Regimentul 44 Tc. cu 200 de militari în rezervă;
- Regimentul 24At. Cu 200 de militari în rezervă;
- Dn 64 A.A. în rezervă;
- Dn. 207 R.Ta. cu 48 de militari în rezervă;
- Dn. 59 A. cu 80 de militari în rezervă;
- B. 139 Apr. Tp. cu 200 de militari şi două camioane în rezervă;
- Patrularea se execută în zona de responsabilitate: un ofiţer cu cinci – şase militari echipaţi de război;
- General-locotenent Chiţac ordonă: mâine dimineaţă se vor folosi substanţe lacrimogene, să aibă toţi militarii mască contra gazelor;
- orele 07,30: sosesc 40 de militari de la grupele specializate de cercetaşi de la U.M. 01171 Buzău. Sunt formate opt grupuri care vor acţiona în zonele: Spitalul Judetean, Piaţa Operei, Piaţa Maria, Calea Girocului, zona Circumvalaţiunii şi zona industrială;
- orele 09,10: Batalionul de Infanterie de la Arad dislocat în următoarele zone ale oraşului:
- 47 de militari cu doi ofiţeri în Piaţa 700;
- 58 de militari cu trei ofiţeri în Piaţa Mărăşti;
- 55 de militari cu patru ofiţeri şi patru subofiţeri la Spitalul Militar;
- 30 de militari la Piaţa Maria;
- 70 de militari la Uzina Textila;
- 43 de militari, şapte ofiţeri, un subofiţer pentru zona căminelor studenţeşti;
- orele 17,15: în faţa Catedralei au apărut manifestanţi cu lumânări care au refuzat să se împrăştie. Au fost somaţi după care s-a deschis focul spre ei;
- orele 18,20: maior Biriş a împrăştiat demonstranţii folosind o grenadă cu substanţe toxice;
- orele 19,15: la Spitalul Judeţean acţionează locotenent colonelul Caraivan Constantin cu grenade cu substanţe toxice;
- orele 20,20: la Spitalul Judeţean intervin 50 de militari de la U.M. 1115;
19 decembrie 1989
- orele 0,30: generalul Guşe convoacă comandanţii de unităţi la şedinţa de lucru:
- 05,00 – 08,00 patrulare la obiectivele stabilite;
- 08,00 – 16,30 schimbul unu;
- 16,30 – la ordin, schimbul doi
- se menţin efective maxime la Consiliul Judeţean de Partid, Consiliul Municipal şi la alte obiective importante din oraş.
- toţi ofiţerii să aibă GIST-uri;
- se cere destrămarea din faşă a grupurilor mai mari de patru persoane;
- orele 7,00 – Mr. Biriş raportează: s-a deschis focul la fabrica „6 Martie.” Se ordonă folosirea substanţelor lacrimogene. Cauza incidentului: militarii au fost atacaţi cu pietre şi şuruburi de un grup de tineri.
- orele 10,30: se anunţă sosirea generalului Ilie Ceauşescu
- orele 11,40: agitaţie la intreprinderea ELBA, se ordonă trimiterea unui pluton de militari de la U.M. 1086 cu 20 de militari;
- orele 16,10: locotenent-colonel Pelea de la Regimentul 39 pleacă cu 70 de militari spre Piaţa 1 Mai pentru a bloca trecerea spre centrul oraşului;
- orele 16,15: spre Piaţa 1 Mai pleacă o maşină cu substanţe toxice cu ordin să se folosească la nevoie pentru împrăştiere;
- orele 16,45: trei TAB-uri şi cu trei camioane de la Regimentul 44 Tc pleacă pe Calea Buziaşului pentru blocarea trecerii spre centrul oraşului;
- 17,40: maior Blindaru primeşte ordin să împrăştie grupurile de oameni de la IAEM;
- 23,50 şedinţa cu comandanţii de unităţi:
- începând cu ora 10,00 se distribuie radiotelefoane
- în fiecare patrulă să aibă cercetaşi
- pentru situaţii speciale se folosesc GIST – numai în aglomeraţii de cel puţin 60 de oameni
20 decembrie 1989
- orele 09,55: general-colonel Guşe ordonă ca două camioane cu militari de la Regimentul 60 să fie pregătite să intervină la I.A.E.M.;
- orele 10,05: toate forţele în alarmă încolonate la poartă;
- orele 10,22: se ordonă colonelului Rotariu să aibe toate forţele pregătite pentru intervenţie;
- orele 10,36: regimentul 39 A. Să dubleze paza la podurile Maria şi Mihai Viteazu cu două plutoane iar Regimentul 32 Mc să dupleze paza la podurile 23 August şi Michelangelo;
- orele 10,45: la Podul Decebal două TAB-uri de la Regimentul 32 Mc în dispozitiv;
- orele 10,53: Regimentul 44 Tc să bareze trecerea dinspre Calea Buziaşului spre centrul oraşului;
- orele 12,15: ajunge primul detaşament din Regimentul 60 Pşt. La podul Decebal
- orele 13.15: coloană mare de manifestanţi se îndreaptă spre centru de la ELBA;
- orele 13.55: toate trupele se retrag în cazărmi şi trec la apărarea circulară
În perioada 16-20 decembrie 1989 pe raza municipiului Timişoara MapN a folosit toate forţele de care dispunea în cele două mari unităţi militare, respectiv Divizia 18 Mecanizată şi Divizia de Apărare Antiaeriană a Teritoriului. Cele mai importante trupe s-au adus din garnizoanele: Arad – infanterie, Buzău – trupe speciale, Buziaş – trupe mecanizate, Bucureşti – trupe speciale, Caracal – paraşutişti, Lipova – trupe mecanizate, Lugoj – trupe mecanizate, Vânju Mare – infanterie. Au fost folosite trupe de la următoarele arme: infanterie, tancuri, trupe de paraşutişti, aviaţie, trupe speciale (cercetare, chimice, D.I.A: cercetare, special, USLA).
Gino Rado
Casa Terorii din Budapesta
Casa Terorii din Budapesta
Prezentare
Fundaţia de Cercetare Istorică şi Socială din Europa Centrală şi de Est a cumpărat în decembrie 2000 o clădire, cu scopul de a aduce la viaţă un muzeu, în care să prezinte cele două perioade sângeroase de teroare din istoria maghiară a secolului al XX - lea.
Clădirea, situată pe Bulevardul Andrássy nr. 60, a fost renovată complet, atât în interior, cât şi în exterior, transformându-se într-un muzeu memorial.
Muzeul „Casa Terorii” a fost finalizat în anul 2002, director general fiind numit dr. Schmidt Mária, iar în data de 24 februarie 2002 a fost deschis.
Muzeul se întinde pe patru nivele: subsol, parter şi două etaje, cuprinzând în jur de 25 de săli şi galerii.
Casa Terorii
Muzeul atrage atenţia încă din exterior, deosebindu-se de celelalte clădiri prin aplicarea pe faţada clădirii a unui passparto, a unei rame decorative de culoare neagră, realizându-se un contrast evident şi scoţând în relief muzeul.
La parter, imediat după intrare, într-o micuţă curte interioară, ai primul şoc: eşti întâmpinat de un tanc sovietic T-55. Tancurile T-54 şi T-55 au fost folosite de către sovietici, pentru menţinerea dictaturii şi a influenţei ruseşti, în multe state din fostul bloc comunist. Tancurile T-54 au fost angajate în lupta de gherilă din noiembrie 1956 pe străzile din Budapesta, având un rol hotărâtor în menţinerea dictaturii sovietice din Ungaria.
La etajul întâi se găsesc expoziţii care dezvoltă următoarele teme: 1950-1953 deportările minorităţii germane, a trădătorilor de ţară, lagărele de muncă; 1948-1953 asuprirea ţăranilor prin confiscarea recoltelor şi a pământurilor, colectivizarea; formarea poliţiei politice sub conducerea lui Péter Gábor şi instaurarea regimului de teroare al partidului comunist; tribunalul poporului – instrument de susţinere a regimului comunist; propaganda comunistă – documente care proslăvesc o eră absurdă; cultele: Biserica Evanghelică, Catolică, Iudaică – duşmani ai regimului comunist; rezistenţa Bisericii Catolice.
La etajul doi expoziţiile tratează următoarele subiecte: Ungaria în timpul ocupaţiei duale: nazistă şi sovietică; Gulagul sovietic; Anii '50 – cea mai sălbatică epocă a comunismului maghiar; Anii 1945-1950 – consilierii sovietici ai elitei politice maghiare; rezistenţa internă împotriva noii ideologii politice.
La subsolul clădirii se află beciul-închisoare. Aici au fost torturaţi psihic şi fizic condamnaţii politici. Celulele erau astfel construite, încât se putea sta doar în picioare sau în şezut. Datorită torturii, foarte mulţi din deţinuţi au murit în urma rănilor suferite. Există mărturii prin care se susţine că pivniţa a fost mărită, existând un adevărat labirint sub pământ, cu multe celule. În scurt timp, acest sediu a fost numit de către deţinuţi „Casa Terorii”.
În închisoare existau mai multe tipuri de celule: carcera avea 60x50 cm şi 180 cm înălţime. În celulă ardeau permanent două becuri cu scopul ca deţinutul să privească permanent în ele; „Vizuina vulpii” era o celulă aflată permanent în întuneric, care era atât de mică, încât nu se putea sta în picioare; „Camera de tratament” era, de fapt, locul de tortură. Aici se găseau o gamă largă de instrumente de tortură folosite la înfrângerea voinţei celor reţinuţi; „Camera de gardă” era situată la două etaje sub pământ. Pe aici se făcea aerisirea celulelor printr-un sistem de ţevi. Paznicii închisorii aveau posibilitatea să închidă aerisirea şi ventilaţia din oricare celulă, astfel supunând deţinuţii şi la alte cazne, de natură psihică. „Locul de execuţie:” aici a fost amplasată spânzurătoarea, care aparţinea penitenciarului, iar mai apoi, până în anul 1985, a aparţinut şi funcţionat în cadrul închisorii din Strada Kozmai.
La subsol se mai găsesc următoarele săli: Sala de internări. Poliţia politică a înfiinţat, în partea de est a Ungariei, patru mari lagăre de muncă, unde erau aduşi deţinuţii politici. Aceste lagăre erau: Recsken, Kistarcsan, Tiszalökön şi Kazincbarcika. Între anii 1945-1948 în aceste lagăre au fost internaţi peste 40.000 de deţinuţi, iar în partea a doua a regimului Kádár, după 1961, au fost internaţi peste 10.000 de deţinuţi. Sala de internări aduce un omagiu deţinuţilor din lagărul Recsken. Tot aici şi-au găsit locul obiecte confecţionate de deţinuţi în lagăr. Sala anului 1956 este dedicată memoriei eroilor care au căzut în luptele de eliberare de sub regimul sovietic. Sala represiunii. În această sală sunt expuse şase spânzurători prezentate într-un mod stilizat, pe care sunt notate câteva cereri de graţiere din partea condamnaţilor la moarte. Galeria delicvenţilor, situată pe casa scărilor din subsol, prezintă numele persoanelor care au contribuit sau au susţinut în orice mod cele două regimuri de teroare (fascist şi comunist) din Ungaria.
Prin modul în care a fost realizat Muzeul „Casa Terorii”, prin folosirea celor mai moderne tehnologii în domeniu, putem afirma că acest obiectiv ar trebui să figureze în agenda fiecărei persoane care vizitează Budapesta.
Asociaţia Memorialul Revoluţiei are relaţii de colaborare cu Fundaţia de Cercetare Istorică şi Socială din Europa Centrală şi de Est încă din vara anului 2003, când la Budapesta a fost semnat un contract de colaborare între conducerea celor două instituţii. În perioada 2003-2006 au avut loc mai multe întâlniri şi participări comune la diverse evenimente organizate în Budapesta, Hódmezővásárhely şi Timişoara.
Prezentare
Fundaţia de Cercetare Istorică şi Socială din Europa Centrală şi de Est a cumpărat în decembrie 2000 o clădire, cu scopul de a aduce la viaţă un muzeu, în care să prezinte cele două perioade sângeroase de teroare din istoria maghiară a secolului al XX - lea.
Clădirea, situată pe Bulevardul Andrássy nr. 60, a fost renovată complet, atât în interior, cât şi în exterior, transformându-se într-un muzeu memorial.
Muzeul „Casa Terorii” a fost finalizat în anul 2002, director general fiind numit dr. Schmidt Mária, iar în data de 24 februarie 2002 a fost deschis.
Muzeul se întinde pe patru nivele: subsol, parter şi două etaje, cuprinzând în jur de 25 de săli şi galerii.
Casa Terorii
Muzeul atrage atenţia încă din exterior, deosebindu-se de celelalte clădiri prin aplicarea pe faţada clădirii a unui passparto, a unei rame decorative de culoare neagră, realizându-se un contrast evident şi scoţând în relief muzeul.
La parter, imediat după intrare, într-o micuţă curte interioară, ai primul şoc: eşti întâmpinat de un tanc sovietic T-55. Tancurile T-54 şi T-55 au fost folosite de către sovietici, pentru menţinerea dictaturii şi a influenţei ruseşti, în multe state din fostul bloc comunist. Tancurile T-54 au fost angajate în lupta de gherilă din noiembrie 1956 pe străzile din Budapesta, având un rol hotărâtor în menţinerea dictaturii sovietice din Ungaria.
La etajul întâi se găsesc expoziţii care dezvoltă următoarele teme: 1950-1953 deportările minorităţii germane, a trădătorilor de ţară, lagărele de muncă; 1948-1953 asuprirea ţăranilor prin confiscarea recoltelor şi a pământurilor, colectivizarea; formarea poliţiei politice sub conducerea lui Péter Gábor şi instaurarea regimului de teroare al partidului comunist; tribunalul poporului – instrument de susţinere a regimului comunist; propaganda comunistă – documente care proslăvesc o eră absurdă; cultele: Biserica Evanghelică, Catolică, Iudaică – duşmani ai regimului comunist; rezistenţa Bisericii Catolice.
La etajul doi expoziţiile tratează următoarele subiecte: Ungaria în timpul ocupaţiei duale: nazistă şi sovietică; Gulagul sovietic; Anii '50 – cea mai sălbatică epocă a comunismului maghiar; Anii 1945-1950 – consilierii sovietici ai elitei politice maghiare; rezistenţa internă împotriva noii ideologii politice.
La subsolul clădirii se află beciul-închisoare. Aici au fost torturaţi psihic şi fizic condamnaţii politici. Celulele erau astfel construite, încât se putea sta doar în picioare sau în şezut. Datorită torturii, foarte mulţi din deţinuţi au murit în urma rănilor suferite. Există mărturii prin care se susţine că pivniţa a fost mărită, existând un adevărat labirint sub pământ, cu multe celule. În scurt timp, acest sediu a fost numit de către deţinuţi „Casa Terorii”.
În închisoare existau mai multe tipuri de celule: carcera avea 60x50 cm şi 180 cm înălţime. În celulă ardeau permanent două becuri cu scopul ca deţinutul să privească permanent în ele; „Vizuina vulpii” era o celulă aflată permanent în întuneric, care era atât de mică, încât nu se putea sta în picioare; „Camera de tratament” era, de fapt, locul de tortură. Aici se găseau o gamă largă de instrumente de tortură folosite la înfrângerea voinţei celor reţinuţi; „Camera de gardă” era situată la două etaje sub pământ. Pe aici se făcea aerisirea celulelor printr-un sistem de ţevi. Paznicii închisorii aveau posibilitatea să închidă aerisirea şi ventilaţia din oricare celulă, astfel supunând deţinuţii şi la alte cazne, de natură psihică. „Locul de execuţie:” aici a fost amplasată spânzurătoarea, care aparţinea penitenciarului, iar mai apoi, până în anul 1985, a aparţinut şi funcţionat în cadrul închisorii din Strada Kozmai.
La subsol se mai găsesc următoarele săli: Sala de internări. Poliţia politică a înfiinţat, în partea de est a Ungariei, patru mari lagăre de muncă, unde erau aduşi deţinuţii politici. Aceste lagăre erau: Recsken, Kistarcsan, Tiszalökön şi Kazincbarcika. Între anii 1945-1948 în aceste lagăre au fost internaţi peste 40.000 de deţinuţi, iar în partea a doua a regimului Kádár, după 1961, au fost internaţi peste 10.000 de deţinuţi. Sala de internări aduce un omagiu deţinuţilor din lagărul Recsken. Tot aici şi-au găsit locul obiecte confecţionate de deţinuţi în lagăr. Sala anului 1956 este dedicată memoriei eroilor care au căzut în luptele de eliberare de sub regimul sovietic. Sala represiunii. În această sală sunt expuse şase spânzurători prezentate într-un mod stilizat, pe care sunt notate câteva cereri de graţiere din partea condamnaţilor la moarte. Galeria delicvenţilor, situată pe casa scărilor din subsol, prezintă numele persoanelor care au contribuit sau au susţinut în orice mod cele două regimuri de teroare (fascist şi comunist) din Ungaria.
Prin modul în care a fost realizat Muzeul „Casa Terorii”, prin folosirea celor mai moderne tehnologii în domeniu, putem afirma că acest obiectiv ar trebui să figureze în agenda fiecărei persoane care vizitează Budapesta.
Asociaţia Memorialul Revoluţiei are relaţii de colaborare cu Fundaţia de Cercetare Istorică şi Socială din Europa Centrală şi de Est încă din vara anului 2003, când la Budapesta a fost semnat un contract de colaborare între conducerea celor două instituţii. În perioada 2003-2006 au avut loc mai multe întâlniri şi participări comune la diverse evenimente organizate în Budapesta, Hódmezővásárhely şi Timişoara.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
