Acţiunile forţelor de represiune din Ministerul de Interne
Structura organizatorică a Inspectoratului Judeţean Timiş:

colonel Popescu Ion-Şeful Inspectoratului

Securitate
Colonel Sima Traian – şeful Securităţii Timiş
Lt.-colonel Atudoroaie Gheorghe – locţiitor
Maior Radu Tinu – locţiitor
Lt.colonel Pele Ioan Petru – şef Serviciul 1A Informaţii Interne
Colonel Cîntăreţu Constantin – şef Serviciul 1B Informaţii Interne
Maior Zarcula Nicolae – şef Serviciul II Contrainformaţii în sectoare economice
Lt.-colonel Uram Tuculescu – şef Serviciul III Contraspionaj
Maior Fieraşcu Gheorghe – şef Grupa de informaţii externe
Maior Mavru Nicolae – şef Serviciul Filaj
Lt.-colonel Popescu Nicolae – şef Serviciu de luptă antitero
Căpitan Petenchi Toader - şef U.S.L.A.

Miliţia
Colonel Deheleanu – şeful Miliţiei Judeţene
Lt.-colonel Corpodeanu Ion – adjunct
Lt.-colonel Tufariu Dumitru – şef Serviciul Cercetări Penale
Colonel Fărcaşu – comandantul Miliţiei municipale
Lt.-colonel Toma Ionel – şef Serciciul Pază şi Ordine

16 Decembrie 1989
Activitatea pastorului Laszlo Tokes era atent supravegheată de o echipă a Securităţii Timiş condusă de maiorul Radu Tinu. Lucrătorii Securităţii urmăreau cu atenţie evenimentele care se derulau în faţa Bisericii Reformate. După ce tramvaiele din Piaţa Maria au fost oprite de către manifestanţi, protestul celor aflaţi acolo s-a transformat radical. Dacă iniţial timişorenii s-au adunat la Biserica Reformată pentru a se împotrivi evacuării pastorului Laszlo Tokes, din acest moment protestul s-a radicalizat cerânduse pentru prima dată schimbarea lui Ceauşescu exprimată prin scandarea primei lozinci: „Jos Ceauşescu!”. În acel moment a avut loc şi prima altercaţie între manifestanţi şi efectivele Ministerului de Interne şi s-au făcut primele arestări.
Colonelul Popescu Ion, inspectorul-şef al Inspectoratului de Interne Timiş, în baza Ordinului 02600 din 1 iulie 1988, pune în aplicare planul unic de acţiune, desfăşurând în Timişoara trupele de intervenţie avute la dispoziţie. Astfel au intrat în dispozitiv: 2 plutoane de intervenţie dotat cu căşti, scuturi şi bastoane, trei subunităţi de la Brigada de Securitate şi două subunutăţi de la Trupele de Grăniceri. La Consiliul Judeţean au intervenit în forţă, bătând şi arestând o mare parte din manifestanţii aflaţi în zonă.
Echipe mobile ale Securităţii şi Miliţiei au urmărit mişcările manifestanţilor prin oraş, din Calea Buziaşului de la IAEM, Strada Arieş, Complexul Studenţesc, Catedrală, Bulevardul Republicii, Circumvalaţiunii, Piaţa Dacia, Calea Aradului. Cu ajutorul Trupelor de la MApN de la orele 22,00 şi până în dimineaţa de 17 decembrie orele 04,00 s-au făcut arestări masive în rândul manifestanţilor. Lucrătorii din cadrul Miliţiei şi Securităţii au arestat orice persoană întâlnită pe stradă, bătând cu bestialitate bărbaţi, femei, copii şi bătrâni laolaltă. Persoanele arestate au fost duse în curtea Inspectoratului unde din nou au fost bătuţi şi maltrataţi întrun mod inuman. Iată câteva fragmente din declaraţiile date de câteva persoane aflate în calitate de martori în procesul lotului de la Timişoara.
Martorul Trofin Traian: „Dar faptul când, de după clădire, au apărut acele trupe îmbrăcate în salopete cu căşti albe pe cap şi cu bastoane şi cu scuturi, care ne-au bătut acolo şi noi n-aveam nimic în mână. Acolo am luat-o şi eu pe cocoaşă, bine de tot, pe spate, că de aceea vorbesc aşa şi acum. M-am retras către Spitalul ASCAR – de inimă, este aproape, acolo. M-am ascuns în hol. Lumea era luată şi bătută… Care era prins şi bătut era luat şi tras către părculeţul acela unde este poarta nr. 2, unde se ţineau audienţele la Partid înainte, acolo erau traşi la o maşină. Pur şi simplu, erau bătuţi şi traşi aşa, pe jos, ca şi cum ai trage un sac de ciment, în care mai este puţin ciment în el şi-l tragi pe jos. Aşa erau duşi oamenii ăia acolo. Şi femei, şi fete tinere, şi copii tineri”
Martorul Borchescu Ioan: Ne scoate pe toţi afară în stradă, unde era un camion RABA, cu coviltir. Şi ne-o încărcat pe toţi acolo, într-o RABA militară, cu coviltir. Ne-or încărcat pe toţi în maşina aia, dar într-un hal fără de hal. Cu lovituri, înjurături, cu minuni de lume… Un ofiţer de Miliţie, tânăr, era fără caschetă, deschis la haină, că era şi cald, ăla o fost un ofiţer foarte rău, foarte rău. O lovit o femeie bătrână care n-a putut să se urce sus. Era cu bărbatul, veneau de la o nuntă şi i-o prins. O lovit-o pe aia peste gură rău, un om rău de tot… Bărbat frumos, numa’ rău… S-ar putea şti cine-i, pentru că ofiţerul de servici ştie cui ne-o predat pe noi. Ne-o încărcat în RABA aia, o plecat de la Garnizoană înspre Restaurantul Militar, o făcut la dreapta, pe urmă tot la dreaptă, pe linia de tramvai, şi o mers prin faţa Magazinului „Bega”, până la pod, la „Decebal.” La pod o făcut la stânga şi o luat-o spre Miliţia Municipiului. O trecut de Miliţia Municipiului şi o intrat în curte la Miliţia Judeţ. Acolo o fost tragedia lumii, ce nu s-o văzut nici în filmele de groază… Ne-o pus pe toţi pe burtă în curte, şi militarii, nu militarii, subofiţerii de Miliţie aveau nişte pari albi şi ne-o bătut cu alea pe burtă, cu mâinile întinse, ne-o bătut până la ora 5,30. La 5,30, un ofiţer mare, aşa, brunet, îi zice la şoferul de la dubă să aducă duba acolo, aia care venea cu deţinuţii. O adus duba şi întreabă: „Câţi încap în ea, mă?”. Şi zice: „60 şi, dacă îi împachetezi bine, 90.” „Împachetează-i foarte bine!” Ne-o înjurat, cum nu lăsa Dumnezeu, ne-o înjurat, o spus că ne duce să ne puşte… „Avem ziduri destule, mă! V-o trebuit «putere»? De ce n-aţi venit să vă dăm noi? N-aţi ştiut că-i la Miliţie «puterea»?” Ofiţerul ăla înalt o zis aşa. Şi ne-o dus la Penitenciar...
…La Miliţie, în curte, pe nimeni n-au întrebat cum îl cheamă. Numa’ bătaie şi bătaie… Pe burtă ne-or ţinut o oră şi ne-or bătut…
P.C.: - Şi bărbaţi? Şi femei?
Bo.I.: - Lângă mine era o femeie. Tremura inima în ea. Am simţit cum tremura inima în ea. Femeie şi fricoasă şi vai şi-amar de ea. În stânga mea era un tractorist; când i-o dat un picior în gură, pentru că o vrut să ridice capul, când i-o dat cu piciorul în gură, o şi scuipat dinţii şi i-o dat şi un picior în cap: „Mâncă pământ românesc, mă, că ăsta-i pământ românesc!”.
Martorul Ioana Ecaterina: „Când am ajuns la Miliţie, unde ne-a lăsat jos într-o curte mare, ne-a lăsat şi apreciam că este Miliţie sau Inspectorat, nu ştiam ce e, pe sub mâini m-am uitat doar, că-mi era frică şi m-am uitat şi am văzut că sunt nişte cazane mari de motorină, de benzină, de ulei… Lângă mine era un om care întotdeauna îmi spunea să nu-mi fie frică. Dincolo de mine a ridicat un om capul, presupuneam că este un om, tot muncitor, era tractorist şi zice către mine: „Doamnă, nu vă fie frică! Nu vă fie frică!”. Tremuram toată, nu ştiam ce să fac de frică…
P.C.: - Dar ce s-a întâmplat acolo? Ce vi s-a întâmplat?
Io.E.: - Ne-a bătut. Acolo ne-a bătut cel puţin 20-25 de minute.
P.C.: - Cine?
Io.E.: - Un om înalt, foarte nervos, un om mai voinic, în civil, ne-a bătut de ne-a zăpăcit în bătaie… Asta a fost pe 16…
P.C.: - Câţi eraţi acolo?
Io.E.: - Era un singur om care ne-a bătut…
P.C.: - Nu, nu, nu! Dar câţi eraţi dv. acolo?
Io.E.: - Noi eram mulţi, foarte mulţi, cel puţin 80-90 de persoane.
P.C.: - Şi eraţi întinşi jos? Acolo în curte?
Io.E.: - Eram întinşi pe burtă. Ca pe animale ne-a întins pe burtă.”
Martorul Perici Viorel Grigorie: Au luat-o şi pe prietena mea şi încă doi copii, la vreo 13-14 ani, un băiat la vreo 17 ani şi un om mai în vârstă şi o femeie. Şi pe ea au băgat-o în maşină. Ne-au dus la Miliţie. Acolo, cum am ajuns la Miliţie, ne-au coborât şi iară au început să ne bată şi ne-au spus să ne culcăm pe jos, pe burtă. Aici, bineînţeles că au început să ne bată mai mulţi, deci nu numai doi-trei, patru-cinci, să ne lovească cu picioarele… N-aveam voie să ne uităm nici în stânga, nici în dreapta, numai să stăm culcaţi cu capul în jos…
P.C.: - Unde? Afară?
P.V.: - Da. Deci ne-au băgat pe poarta mare, cum intri pe dreapta au nişte celule acolo, la beci, dar înainte de a ne băga jos, la celulele alea, ne-au bătut. Eu, totuşi, am reuşit să-l văd pe unul cu păr castaniu, avea un Alain Delon pe el, pantaloni maro, ochi albaştri, cu mustaţă. După ce ne-au bătut, ne-au dus jos în beci şi ne-au luat datele. Şi după aia ne-au băgat într-o cameră şi pe prietena mea separat. În acea cameră au fost în jur de 70-80 de inşi. Dimineaţa ne-au scos de-acolo şi ne-au pus, nu ştiu acum précis, 70-80, pe platou, ca să ne ia cu duba, să ne ducă la Penitenciar. Aveau dubă care ducea la Penitenciar, maşina aia a Penitenciarului. Înainte de a ne încărca în dubă, iară ne-au bătut şi era unul civil, îmbrăcat într-o scurtă albastră de fâş, vătuită, cu ochelari, era mai subţire, avea pantaloni gri şi încălţările erau negre. Acesta ne-a spus: „Ce v-a trebuit vouă să faceţi scandal şi să strigaţi: «Libertate»? Nu v-a fost bine în libertate? Ei lasă, că de-acuma, uitaţi-vă la soare (deci era dimineaţa, pe la ora 7,30-8,00) uitaţi cum răsare soarele. Am să vă ascund cel puţin 20 de ani de-acum încolo.” După care a dat dispoziţia să fim îmbarcaţi în camion şi duşi la Penitenciar.”

17 Decembrie
În 17 decembrie continuă anchetarea manifestanţilor la sediul Inspectoratului iar lucrătorii de la Securitate duc o intensă activitate în intreprinderi pentru a identifica şi aresta persoanele care au mai participat la manifestaţiile din seara şi noaptea de 16 decembrie. În cursul zilei cea mai mare parte din manifestanţii arestaţi sunt duşi de la Inspectorat la Penitenciar. În dimineaţa de 17 decembrie sosesc de la Bucureşti cele două grupe operative ale Ministerului de Interne, la Securitate echipa condusă de generalul Macri Emil iar la Miliţie echipa condusă de general-maior Mihalea Velicu. Aceştia practic preiau coordonarea acţiunilor pentru reprimarea manifestanţilor din Timişoara.
În jurul orei 15,30 general-locotenent Nuţă Constantin, adjunct al ministrului de Interne şi şef al Inspectoratului General al Miliţiei ajunge la sediul Inspectoratului şi preia comanda tuturor efectivelor suborbonate Ministerului de Interne.
Între orele 12,30 şi 17,30 s-a ordonat distribuirea armamentului şi muniţiei aferentă, fiind înarmaţi aproximativ 375 de cadre ale Ministerului de Interne cu pistoale-mitralieră de 7,62 mm. Imediat după ordinul de înarmare pe străzile oraşului au apărut autoturisme Dacia şi ARO din care s-au tras rafale de armă care s-au soldat cu morţi şi răniţi.
Martorul Potroghir Lucica: - Din Calea Lipovei, Dispensarul 20. Când am ajuns la capăt, am întrebat militarii care erau acolo dacă pot să merg mai departe sau nu. Şi atunci mi-au zis: „Doamnă, puteţi să mergeţi numai până la dispensar, dar mai departe de dispensar nu puteţi merge.” Şi, deoarece copiii aveau febră, erau bolnavi amândoi, am mers până la dispensar. Când am ajuns la dispensar, nu mai era nimeni acolo. Am aşteptat puţin, ne-am întors înapoi de la dispensar. Când am ajuns în piaţă, am văzut o maşină roşie care a trecut şi din care a început să se tragă. Atunci, în momentul când s-a tras, eu cu fetiţa şi cu copilul şi lumea care era acolo ne-am adăpostit sub mesele din piaţă.
P.C.: - Ce piaţă e acolo?
Po.L.: - Piaţa din Calea Lipovei. Este o piaţă mică acolo. Şi, la un moment dat, am văzut fetiţa plină de sânge. A început să plângă şi mi-a zis: „Mămica, curge sânge!” Când am văzut şi eu m-am intimidat, m-am speriat şi atunci a venit cineva, nu mai reţin cine, şi a vrut să ducă fetiţa la spital. Eu nu am vrut să duc fetiţa, că am zis că mai bine o duc acasă, că s-au întâmplat atâtea şi mi-e frică să o duc la spital. Am dus-o acasă, i-am acordat îngrijirile pe care ştiam eu să le dau, m-a ajutat şi o vecină din bloc. După aia, în data de 25, am mers cu ea la dispensar.
P.C.: - De unde-i curgea sânge? Unde fusese lovită?
Po.L.: - Aici, în cap.
P.C.: - La cap, da?
Po.L.: - Da.
P.C.: - Din maşina aceea roşie s-a tras?
Po.L.: - Da. Aşa spunea şi lumea. Eu am văzut maşina, a trecut aşa repede, şi lumea de-acolo a zis că din maşină s-a tras. Şi, atunci, am stat acolo, în staţie, mai mult de o jumătate de oră, că s-a tot tras încontinuu. Că erau militarii care ne apărau…
P.C.: - Deci în momentul în care a fost rănită fetiţa dv. înţeleg că nu militarii trăseseră.
Po.L.: - Nu, nu, nu! Atunci, după ce a trecut maşina, imediat…

Martorul Hauer Erik : - În Piaţa Operei. Acolo, când am văzut că se trage, am venit înapoi. Am venit înapoi în Piaţa Traian. Pe la ora şapte am fost deja în Traian. Un ARO, o maşină albă, s-a ţinut după noi şi a început să se tragă. Eu nu am putut să fug, prietenii au fugit. Şi am fost nimerit în picior. De acolo, am vrut să merg acasă; se oprise o DACIA albă şi ne-au băgat în portbagaj cu încă două fete, şi pe un băiat l-au băgat în faţă, în maşină, şi ne-au dus la Miliţia Municipiului. Acolo am fost bătuţi de cei de-acolo. Ne-au luat tot ce am avut la noi. Eu am avut numai o brichetă şi, de acolo, am fost dus la spital la ora două noaptea. La Spitalul Judeţean.
P.C.: - Aşa. Şi, fiind în spital?
H.E.: - Acolo am fost obligat să dau o declaraţie, pe data de 19 decembrie.
P.C.: - De cine?
H.E.: - Nu ştiu, erau doi bărbaţi.
P.C.: - Ce vârstă aveau?
H.E.: - Nu ştiu, aproximativ 45 de ani. Unul era mai gras, şi unul mai înalt şi brunet.
P.C.: - Şi-au declinat calitatea?
H.E.: - Nu. Ne-au întrebat ce am făcut în seara aia când am fost împuşcaţi.
P.C.: - Adică? Mai concret, ce?
H.E.: - Mi-au zis să dau declaraţie, cum mă cheamă, de unde sunt, ce am făcut în seara de 17 decembrie, cum am fost împuşcat.

Ru.M.: - În momentul respective n-am observat, vă spun, am stat din decembrie şi mă gândeam, de unde a putut să apară o Dacia 1300, de culoare roşie, sută la sută nu pot să vă spun, galbenă, pentru că începuse să se amurgească… Asta era în jurul orei 17,00-17,30, cam în jurul acestei ore era, a izbucnit o Dacie, dar, de unde a venit, nu pot să vă relatez. A ieşit din incintă, după părerea mea, să nu fi ieşit din incinta U.T.T., pe poarta 2, acuma nu pot să fiu nedreaptă, să spun 100%, că nu ştiu de unde a ieşit. Dacă ieşea dintre cetăţenii respectivi, părerea mea este că ar fi oprit-o manifestanţii şi nu i-ar fi dat voie să treacă, nu ştiu, destul că a apărut această maşină. I s-a dat voie să treacă în spatele cordonului de militari, din maşina respectivă au coborât trei cetăţeni, îmbrăcaţi, vă spun, nu cunosc gradele, nu cunosc, erau tot în uniformă kaki, ca şi militarii. Unul dintre, deci domnul acela de o statură nici prea înaltă, nici mijlocie, a mers prin spatele cordonului şi a luat-o spre grădinile respective, spre un bloc care se face acuma nou, s-a pus în capătul cordonului şi, nu atât din discuţiile, poate de gălăgie, nu am auzit altceva decât că a ordonat: „Foc!”. Gloanţele respective au ricoşat în complex şi în clădirile respective ale complexului comercial, unde este librăria, frizeria şi celelalte şi, după aceea, când a ordonat dânsul: „Foc!”, s-a tras în toate direcţiile. Deci nu mai ştiam din care direcţie se trage.

18 decembrie
În data de 18 decembrie generalul Nuţă ordonă organizarea a opt dispozitive de luptă, amplasate în următoarele puncte:
„D1”-Piaţa Operei, „D2”- Catedrală, „D3”-Piaţa Dacia, „D4”-Calea Aradului, „D5”-Calea Lipovei, „D6”-Calea Buziaşului, „D7”-Spitalul Judeţean, „D8”-Piaţa Ştefan Furtună. Fiecare „D” era condus de un ofiţer de la Miliţie şi avea în componenţă 10 cadre de Miliţie, 15 militari în termen. Toţi erau dotaţi cu arme şi muniţie de luptă iar comandantul dispozitivului avea şi o staţiei de emisie-recepţie prin care se comunica cu generalul Nuţă. La ordinul generalului Mihalea, coloneii Corpodeanu şi Ob.ăgilă au trecut la alcătuirea celor 16 echipe de ofiţeri şi subofiţeri pentru cele opt dispozitive. Până la orele 15,00, toate cele opt „D”-uri au fost amplasate în dispozitiv.
Au fost alcătuite şi cinci patrule mobile împărţite pe cinci zone cu indicativele „Z1”-„Z5”, iar coordonatorul lor avea indicativul „Z6”
În 18 decembrie au primit arme şi muniţie încă 120 de cadre ale Ministerului de Interne. La Penitenciar ofiţerii Miliţiei şi Securităţii au început interogarea arestaţilor iar generalul Macri a trimis la Spitalu Jjudeţean o echipă condusă de Sălăjan Gheorghe pentru anchetarea răniţilor.
La ordinul dat de Elena Ceauşescu şi Emil Bobu, în seara zilei de 18 decembrie, generalul Nuţă împreună cu generalul Macri Emil şi Coman Ion au trecut la organizarea sustragerii cadavrelor aflate la morga Spitalului Judeţean. Astfel Sima Traian împreună cu Deheleanu, Ghircoiaş şi Tudor Stănică s-au deplasat la Spitalul Judeţean pentru a discuta cu directorul spitalului, doctor Golea Ovidiu. Generalul Macri a telefonat la Crematoriul „Cenuşa” pentru a rezolva incinerarea cadavrelor iar Corpodeanu a primit ordin să alcătuiască o echipă din ofiţerii de la judiciar care să încarce cadavrele. Radu Bălan la apelat telefonic pe inginerul Rotaru de la COMTIM pentru a obţine o autoizotermă necesră transportului cadavrelor la Bucureşti. Căpitanul Ciucă Valentin a primit ordinul să conducă autoizoterma de la Inspectoratul Judeţean la spital. Operaţiunea de încărcare a celor 44 de cadavrelor s-a desfăşurat în noaptea de 18 pe 19 decembrie între orele 0,30 şi 04,00. La această acţiune au participat: Colonelul Corpodeanu, colonelul Ghircoiaş care a triat şi a indicat care cadavre trebuiesc încărcate, căpitanul Ciucă şi maior Veverca Iosif, maior Avram Gheorghe, maior Mişea Eugen, capitan Preda Laurenţiu, căpitan Grui Tiberiu, lt.-major Peptan Eugen, care au încărcat cadavrele.

Gino Rado