Casa Terorii din Budapesta

Casa Terorii din Budapesta
Prezentare

Fundaţia de Cercetare Istorică şi Socială din Europa Centrală şi de Est a cumpărat în decembrie 2000 o clădire, cu scopul de a aduce la viaţă un muzeu, în care să prezinte cele două perioade sângeroase de teroare din istoria maghiară a secolului al XX - lea.
Clădirea, situată pe Bulevardul Andrássy nr. 60, a fost renovată complet, atât în interior, cât şi în exterior, transformându-se într-un muzeu memorial.
Muzeul „Casa Terorii” a fost finalizat în anul 2002, director general fiind numit dr. Schmidt Mária, iar în data de 24 februarie 2002 a fost deschis.
Muzeul se întinde pe patru nivele: subsol, parter şi două etaje, cuprinzând în jur de 25 de săli şi galerii.


Casa Terorii

Muzeul atrage atenţia încă din exterior, deosebindu-se de celelalte clădiri prin aplicarea pe faţada clădirii a unui passparto, a unei rame decorative de culoare neagră, realizându-se un contrast evident şi scoţând în relief muzeul.
La parter, imediat după intrare, într-o micuţă curte interioară, ai primul şoc: eşti întâmpinat de un tanc sovietic T-55. Tancurile T-54 şi T-55 au fost folosite de către sovietici, pentru menţinerea dictaturii şi a influenţei ruseşti, în multe state din fostul bloc comunist. Tancurile T-54 au fost angajate în lupta de gherilă din noiembrie 1956 pe străzile din Budapesta, având un rol hotărâtor în menţinerea dictaturii sovietice din Ungaria.
La etajul întâi se găsesc expoziţii care dezvoltă următoarele teme: 1950-1953 deportările minorităţii germane, a trădătorilor de ţară, lagărele de muncă; 1948-1953 asuprirea ţăranilor prin confiscarea recoltelor şi a pământurilor, colectivizarea; formarea poliţiei politice sub conducerea lui Péter Gábor şi instaurarea regimului de teroare al partidului comunist; tribunalul poporului – instrument de susţinere a regimului comunist; propaganda comunistă – documente care proslăvesc o eră absurdă; cultele: Biserica Evanghelică, Catolică, Iudaică – duşmani ai regimului comunist; rezistenţa Bisericii Catolice.
La etajul doi expoziţiile tratează următoarele subiecte: Ungaria în timpul ocupaţiei duale: nazistă şi sovietică; Gulagul sovietic; Anii '50 – cea mai sălbatică epocă a comunismului maghiar; Anii 1945-1950 – consilierii sovietici ai elitei politice maghiare; rezistenţa internă împotriva noii ideologii politice.
La subsolul clădirii se află beciul-închisoare. Aici au fost torturaţi psihic şi fizic condamnaţii politici. Celulele erau astfel construite, încât se putea sta doar în picioare sau în şezut. Datorită torturii, foarte mulţi din deţinuţi au murit în urma rănilor suferite. Există mărturii prin care se susţine că pivniţa a fost mărită, existând un adevărat labirint sub pământ, cu multe celule. În scurt timp, acest sediu a fost numit de către deţinuţi „Casa Terorii”.
În închisoare existau mai multe tipuri de celule: carcera avea 60x50 cm şi 180 cm înălţime. În celulă ardeau permanent două becuri cu scopul ca deţinutul să privească permanent în ele; „Vizuina vulpii” era o celulă aflată permanent în întuneric, care era atât de mică, încât nu se putea sta în picioare; „Camera de tratament” era, de fapt, locul de tortură. Aici se găseau o gamă largă de instrumente de tortură folosite la înfrângerea voinţei celor reţinuţi; „Camera de gardă” era situată la două etaje sub pământ. Pe aici se făcea aerisirea celulelor printr-un sistem de ţevi. Paznicii închisorii aveau posibilitatea să închidă aerisirea şi ventilaţia din oricare celulă, astfel supunând deţinuţii şi la alte cazne, de natură psihică. „Locul de execuţie:” aici a fost amplasată spânzurătoarea, care aparţinea penitenciarului, iar mai apoi, până în anul 1985, a aparţinut şi funcţionat în cadrul închisorii din Strada Kozmai.
La subsol se mai găsesc următoarele săli: Sala de internări. Poliţia politică a înfiinţat, în partea de est a Ungariei, patru mari lagăre de muncă, unde erau aduşi deţinuţii politici. Aceste lagăre erau: Recsken, Kistarcsan, Tiszalökön şi Kazincbarcika. Între anii 1945-1948 în aceste lagăre au fost internaţi peste 40.000 de deţinuţi, iar în partea a doua a regimului Kádár, după 1961, au fost internaţi peste 10.000 de deţinuţi. Sala de internări aduce un omagiu deţinuţilor din lagărul Recsken. Tot aici şi-au găsit locul obiecte confecţionate de deţinuţi în lagăr. Sala anului 1956 este dedicată memoriei eroilor care au căzut în luptele de eliberare de sub regimul sovietic. Sala represiunii. În această sală sunt expuse şase spânzurători prezentate într-un mod stilizat, pe care sunt notate câteva cereri de graţiere din partea condamnaţilor la moarte. Galeria delicvenţilor, situată pe casa scărilor din subsol, prezintă numele persoanelor care au contribuit sau au susţinut în orice mod cele două regimuri de teroare (fascist şi comunist) din Ungaria.

Prin modul în care a fost realizat Muzeul „Casa Terorii”, prin folosirea celor mai moderne tehnologii în domeniu, putem afirma că acest obiectiv ar trebui să figureze în agenda fiecărei persoane care vizitează Budapesta.



Asociaţia Memorialul Revoluţiei are relaţii de colaborare cu Fundaţia de Cercetare Istorică şi Socială din Europa Centrală şi de Est încă din vara anului 2003, când la Budapesta a fost semnat un contract de colaborare între conducerea celor două instituţii. În perioada 2003-2006 au avut loc mai multe întâlniri şi participări comune la diverse evenimente organizate în Budapesta, Hódmezővásárhely şi Timişoara.