Departamentul Securității Statului Timiș I

Departamentul Securității Statului Timiș I

Timp de aproape jumătate de secol, Securitatea a încercat să semene frica, teroarea, cât și bănuiala că până și cel mai bun coleg, prieten ori rudă poate fi informator sau colaborator al acestei instituții represive.

Securitatea își făcea simțită prezența peste tot, născându-se multe întrebări cu privire la numărul de informatori și colaboratori, vehiculându-se fel și fel de scenarii despre amploarea acesteia. Iată că, după atâția ani, avem răspunsuri la aceste întrebări, vălul de mister ridicându-se ușor, ușor de pe această forță a regimului comunist.

Cuvinte-cheie: Securitate, colaboratori, informatori, 1985, Timișoara.

Toți cei care am trăit vremurile comuniste ne-am temut de Securitate, instituția de forță a Partidului Comunist Român. Timp de aproape jumătate de secol, Securitatea a încercat să semene frica, teroarea, cât și bănuiala că până și cel mai bun coleg, prieten ori rudă poate fi informator sau colaborator al acestei instituții represive.

Securitatea își făcea simțită prezența peste tot, născându-se multe întrebări cu privire la numărul de informatori și colaboratori, vehiculându-se fel și fel de scenarii despre amploarea acesteia. Iată că, după atâția ani, avem răspunsuri la aceste întrebări, vălul de mister ridicându-se, încet, încet, de pe această forță a regimului comunist.

Pentru a înțelege mai bine dinamica rețelei informative a Securității Timiș, trebuie menționate serviciile[1] care aveau informatori și colaboratori.

Serviciul I A – Informații interne – lt.-colonel Pele Ioan Petru

Serviciul I B – Informații interne – colonel Cîntărețu Constantin

Serviciul II   – Contraspionaj economic – maior Zarcula Nicolae

Serviciul III  – Contrainformații – lt.-colonel Uram-Țuculescu

UM 0500      – Comerţ exterior, cooperare economică internaţională şi protocol

UM 0620      – Unitatea Specială Antitero – lt.-colonel Popescu Nicolae

Serviciul F    – Filaj – maior Mavru Nicolae

Serviciul S    – Interceptare corespondență – colonel Ioviță Ladislau

Serviciul P    – Pașapoarte

La data de 21 octombrie 1985 rețeaua informativă a Departamentului Securității Statului Timiș avea în evidențe un număr de 5.069 de persoane.

Pe servicii, numărul total al informatorilor era de 2.966, pe servicii situația se prezenta astfel:

Serviciul I A   – 672

Serviciul I B   – 1.100

Serviciul II     – 612

Serviciul III    – 325

UM 0500        – 45

UM 0620        – 67

Serviciul F      –

Serviciul S      –

Serviciul P      – 3

Lugoj              – 142

Numărul total al colaboratorilor era de 1.870, pe servicii situația arăta astfel:

Serviciul I A – 222

Serviciul I B – 234

Serviciul II   – 753

Serviciul III  – 42

UM 0500      – 2

UM 0620      – 67

Serviciul F    – 406

Serviciul S    – 12

Serviciul P    – 10

Lugoj            – 122

Au fost racolați 47 de rezidenți, din care 68 la Serviciul III și 27 la Serviciul F.

Gazde/case, un număr de 186, din care 62 la Serviciul II, 48 la Serviciul IB și 39 la Serviciul IA.[2]

La sfârșitul anului 1983 existau 4.653 de informatori și colaboratori, în 1984 un număr de 4.867, iar în 1985 au fost 5.096. Așadar, exista o creștere anuală a numărului de informatori și colaboratori, în medie 200 de persoane pe an.

Deci referitor la rețeaua de informatori și colaboratori ai Securității putem să ne facem acum o imagine, să vedem cum arăta și partea cealaltă, câte persoane se aflau în atenția Securității în aceeași perioadă, adică octombrie 1985.

Astfel, în atenția Securității erau un număr de 4.930[3] de persoane, din care 4.461 în supraveghere informativă și 469 în urmărire. În primele zece luni ale anului 1985 au fost luate în supraveghere informativă 619 persoane, din care 468 de cazuri au fost soluționate. Interesant de menționat faptul că un număr de 22 de cazuri au fost soluționate prin recrutare, iar 112 prin plecare definitivă din țară, alte 20 fiind clasate urmare a decesului persoanelor aflate sub supraveghere.

În urmărire informativă, pe parcursul anului 1985, au fost deschise 110 dosare, din care au fost soluționate 104. Din aceste cazuri, 37 au fost soluționate prin prevenire, 13 prin avertizare, 3 prin recrutare, 9 prin plecare din țară, 5 decese, alte 18 fiind considerate de mică importanță.

Acum haideți să vedem cum arată profilul persoanelor aflate în supraveghere informativă. Un număr de 2.230 proveneau din mediul urban, 1.620 din mediul rural și 611 din străinătate. Din punct de vedere al sexului, 3.809 au fost bărbați și 652 femei. Din cei aflați sub urmărire, din 476 de persoane, 241 proveneau din mediul urban, 59 din mediul rural și 176 din străinătate. 441 erau bărbați și 35 femei.

Din punct de vedere politic, un număr de 401 au fost catalogați drept legionari, 49 proveneau din Partidul Național-Țărănesc, 18 din Partidul Național Liberal, 58 din partide maghiare și germane, 198 din alte partide, iar majoritatea de 4.213 erau fără apartenență politică.

Sub aspect penal, 230 de persoane figurau condamnate pentru infracțiuni contra securității statului, 605 condamnate pentru infracțiuni de drept comun, iar 4.092 fără antecedente penale.

În loc de concluzie, putem remarca faptul că, la nivelul județului Timiș, exista un echilibru aproape perfect între numărul persoanelor aflate în rețeaua informativă a Securității (5.096) și numărul persoanelor aflate în supraveghere și urmărire (4.930).

                                                                                                                      Gino RADO

---

[1] Gino Rado, Incursiune în istoricul instituțiilor participante la reprimarea Revoluției Române din 1989. Timișoara – Decembrie 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2011, p. 33.

[2] ACNSAS, Fond documentar, dosar nr. 9653, fila 101.

[3] ACNSAS, Fond documentar, dosar nr. 9653, filele 90-94.