Departamentul
Securității Statului Timiș I
Timp de aproape jumătate de secol,
Securitatea a încercat să semene frica, teroarea, cât și bănuiala că până și cel
mai bun coleg, prieten ori rudă poate fi informator sau colaborator al acestei
instituții represive.
Securitatea își făcea simțită prezența
peste tot, născându-se multe întrebări cu privire la numărul de informatori și
colaboratori, vehiculându-se fel și fel de scenarii despre amploarea acesteia.
Iată că, după atâția ani, avem răspunsuri la aceste întrebări, vălul de mister
ridicându-se ușor, ușor de pe această forță a regimului comunist.
Cuvinte-cheie: Securitate,
colaboratori, informatori, 1985, Timișoara.
Toți cei care am trăit vremurile comuniste
ne-am temut de Securitate, instituția de forță a Partidului Comunist Român.
Timp de aproape jumătate de secol, Securitatea a încercat să semene frica,
teroarea, cât și bănuiala că până și cel mai bun coleg, prieten ori rudă poate
fi informator sau colaborator al acestei instituții represive.
Securitatea își făcea simțită prezența
peste tot, născându-se multe întrebări cu privire la numărul de informatori și
colaboratori, vehiculându-se fel și fel de scenarii despre amploarea acesteia. Iată
că, după atâția ani, avem răspunsuri la aceste întrebări, vălul de mister
ridicându-se, încet, încet, de pe această forță a regimului comunist.
Pentru a înțelege mai bine dinamica
rețelei informative a Securității Timiș, trebuie menționate serviciile[1] care aveau informatori și
colaboratori.
Serviciul
I A – Informații interne – lt.-colonel Pele Ioan Petru
Serviciul
I B – Informații interne – colonel Cîntărețu Constantin
Serviciul
II – Contraspionaj economic – maior
Zarcula Nicolae
Serviciul
III – Contrainformații – lt.-colonel
Uram-Țuculescu
UM 0500 – Comerţ exterior, cooperare economică
internaţională şi protocol
UM 0620 – Unitatea Specială Antitero – lt.-colonel
Popescu Nicolae
Serviciul F
– Filaj – maior Mavru Nicolae
Serviciul S – Interceptare corespondență – colonel Ioviță
Ladislau
Serviciul P – Pașapoarte
La data de 21 octombrie 1985 rețeaua
informativă a Departamentului Securității Statului Timiș avea în evidențe un
număr de 5.069 de persoane.
Pe
servicii, numărul total al informatorilor era de 2.966, pe servicii situația se
prezenta astfel:
Serviciul
I A – 672
Serviciul
I B – 1.100
Serviciul
II – 612
Serviciul
III – 325
UM 0500 – 45
UM 0620 – 67
Serviciul F –
Serviciul S –
Serviciul P – 3
Lugoj – 142
Numărul
total al colaboratorilor era de 1.870, pe servicii situația arăta astfel:
Serviciul
I A – 222
Serviciul
I B – 234
Serviciul
II – 753
Serviciul
III – 42
UM 0500
– 2
UM 0620 – 67
Serviciul F
– 406
Serviciul S – 12
Serviciul P – 10
Lugoj – 122
Au fost racolați 47 de rezidenți, din care 68 la
Serviciul III și 27 la Serviciul F.
Gazde/case, un număr de 186, din care 62 la
Serviciul II, 48 la Serviciul IB și 39 la Serviciul IA.[2]
La sfârșitul
anului 1983 existau 4.653 de
informatori și colaboratori, în 1984 un număr de 4.867, iar în 1985 au fost 5.096.
Așadar, exista o creștere anuală a numărului de informatori și colaboratori, în
medie 200 de persoane pe an.
Deci
referitor la rețeaua de informatori și colaboratori ai Securității putem să ne
facem acum o imagine, să vedem cum arăta și partea cealaltă, câte persoane se
aflau în atenția Securității în aceeași perioadă, adică octombrie 1985.
Astfel, în
atenția Securității erau un număr de 4.930[3] de
persoane, din care 4.461 în supraveghere informativă și 469 în urmărire. În
primele zece luni ale anului 1985 au fost luate în supraveghere informativă 619
persoane, din care 468 de cazuri au fost soluționate. Interesant de menționat
faptul că un număr de 22 de cazuri au fost soluționate prin recrutare, iar 112
prin plecare definitivă din țară, alte 20 fiind clasate urmare a decesului
persoanelor aflate sub supraveghere.
În urmărire
informativă, pe parcursul anului 1985, au fost deschise 110 dosare, din care au
fost soluționate 104. Din aceste cazuri, 37 au fost soluționate prin prevenire,
13 prin avertizare, 3 prin recrutare, 9 prin plecare din țară, 5 decese, alte
18 fiind considerate de mică importanță.
Acum haideți
să vedem cum arată profilul persoanelor aflate în supraveghere informativă. Un
număr de 2.230 proveneau din mediul urban, 1.620 din mediul rural și 611 din
străinătate. Din punct de vedere al sexului, 3.809 au fost bărbați și 652
femei. Din cei aflați sub urmărire, din 476 de persoane, 241 proveneau din
mediul urban, 59 din mediul rural și 176 din străinătate. 441 erau bărbați și
35 femei.
Din punct de
vedere politic, un număr de 401 au fost catalogați drept legionari, 49
proveneau din Partidul Național-Țărănesc, 18 din Partidul Național Liberal, 58
din partide maghiare și germane, 198 din alte partide, iar majoritatea de 4.213
erau fără apartenență politică.
Sub aspect
penal, 230 de persoane figurau condamnate pentru infracțiuni contra securității
statului, 605 condamnate pentru infracțiuni de drept comun, iar 4.092 fără
antecedente penale.
În loc de
concluzie, putem remarca faptul că, la nivelul județului Timiș, exista un
echilibru aproape perfect între numărul persoanelor aflate în rețeaua informativă
a Securității (5.096) și numărul persoanelor aflate în supraveghere și urmărire
(4.930).
Gino RADO
[1] Gino Rado, Incursiune în istoricul instituțiilor participante la reprimarea
Revoluției Române din 1989. Timișoara – Decembrie 1989, Editura Memorialul
Revoluției 1989, Timișoara, 2011, p. 33.
[2] ACNSAS, Fond documentar, dosar nr.
9653, fila 101.
[3] ACNSAS, Fond documentar, dosar nr.
9653, filele 90-94.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu